Traducere dupa Parkinson’s is a man-made disease
În vara anului 1982, șapte consumatori de heroină din California au fost internați paralizați și incapabili să vorbească. Erau tineri și aparent sănătoși. Medicii au descoperit rapid cauza: un compus neurotoxic, MPTP, distrusese o parte esențială a creierului – substanța neagră – responsabilă de controlul mișcării. În doar câteva zile, cei șapte au prezentat simptome de Parkinson avansat.
Pentru tânărul medic olandez Bas Bloem, acest caz a fost revelator. Ulterior, avea să ajungă în SUA pentru a lucra cu neurologul William Langston, cel care descoperise legătura dintre MPTP și Parkinson. A fost un moment de cotitură: „A fost ca un trăsnet. Un singur compus chimic putea declanșa întreaga boală. Parkinson nu este doar o nenorocire. Este cauzată”, spune Bloem.
Astăzi, la 58 de ani, Bloem conduce un centru de cercetare și tratament de prestigiu la Centrul Medical Universitar Radboud din Nijmegen. El tratează sute de pacienți și avertizează că Parkinson nu este doar o boală a bătrâneții, ci „o boală creată de om”, favorizată de expunerea îndelungată la pesticide și substanțe toxice din agricultură.
Parkinson – o epidemie în creștere
Boala Parkinson a devenit cea mai rapidă afecțiune neurologică în creștere din lume, depășind accidentele vasculare cerebrale și scleroza multiplă. Se estimează că numărul cazurilor s-ar putea dubla în următorii 20 de ani.
„Boala Parkinson era extrem de rară la începutul secolului XX. Apoi, odată cu revoluția agricolă și explozia folosirii pesticidelor, cazurile au început să crească”, explică Bloem.
Deși moștenirea genetică și îmbătrânirea joacă un rol, Bloem și alți neurologi susțin că factorii de mediu – în special pesticidele – au un impact decisiv. Într-un studiu publicat în 2024, Bloem și neurologul american Ray Dorsey afirmă că Parkinson este „în principal o boală de mediu”.
Paraquat – pesticidul interzis prea târziu
Unul dintre cele mai periculoase pesticide este paraquat, o substanță interzisă în UE abia în 2007. Însă acesta continuă să fie produs în Marea Britanie și China, fiind folosit intens în SUA, Noua Zeelandă și America Latină. În SUA, mii de oameni au dat în judecată compania Syngenta, acuzând-o că paraquat le-a provocat Parkinson. Compania neagă orice legătură.
„Substanțele interzise? Acelea erau cele evidente. Problema e că nici nu punem întrebările corecte despre cele pe care le folosim acum”, avertizează Bloem.
Glifosatul – cel mai folosit erbicid din lume
Glifosatul, comercializat sub marca Roundup, este folosit în cantități masive la nivel global. Se regăsește în sol, aer, apă și până și în urina populației generale. În SUA, Bayer a plătit peste 10 miliarde de dolari în procese legate de glifosat și cancer.
Deși nu a fost legat direct de Parkinson, Bloem spune că metodele de testare actuale nu detectează efectele neurologice subtile, de lungă durată. „În loc să ne uităm la degenerarea neuronilor, așteptăm ca un șoarece să meargă ciudat. E absurd”, afirmă el.
Europa – reglementări greoaie, presiuni politice
În ciuda dovezilor, Uniunea Europeană a reînnoit autorizația glifosatului pentru încă 10 ani în 2023. Sistemul actual de reglementare e axat pe toxicitatea acută, nu pe efectele cronice. EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) recunoaște că „joacă mereu la recuperare” și că structura actuală nu permite evaluarea adecvată a bolilor precum Parkinson.
Bernhard Url, directorul EFSA, admite: „Evaluăm riscurile în funcție de ce ni se oferă. Dar știința evoluează mai rapid decât legislația. Întrebarea dacă un risc este acceptabil nu este treaba noastră – e o decizie politică”.
Mărturiile de pe teren
Studiile din Franța, Canada și SUA arată clar: incidența bolii Parkinson este semnificativ mai mare în regiunile agricole intensive. În Olanda, țară cu una dintre cele mai ridicate utilizări de pesticide din Europa, cazurile de Parkinson au crescut cu 30% în ultimul deceniu. În unele sate, fizioterapeuții raportează grupuri locale suspect de mari de pacienți.
„Fermierii nu sunt de vină. Ei urmează regulile. Problema e că regulile sunt greșite”, spune Bloem.
Ce e de făcut?
Bloem cere o reformă completă a sistemului: studii obligatorii de neurotoxicitate pe termen lung, testarea combinațiilor de substanțe, analiza expunerii reale, nu doar a teoriei. Și mai ales: producătorii să fie cei care dovedesc că un produs e sigur, nu cercetătorii să dovedească pericolul.
„Nu interzicem parașutele după ce au eșuat. Dar exact așa facem cu pesticidele. Așteptăm să se îmbolnăvească oamenii.”
Ultimul apel
„Am mai văzut asta”, spune Bloem. „Azbest, plumbul din benzină, tutunul… am acționat mereu la zeci de ani după ce știința ne-a avertizat. Sistemul nu e construit să asculte când răspunsul e incomod.”
La finalul vizitei, își pune căștile și iese din clinică. Continuă să vorbească, să convingă, să alerge – un om care refuză să stea pe loc într-un sistem care întârzie să se miște.
„Dacă nu facem ceva acum, peste 50 de ani ne vom întreba: Ce-a fost în capul nostru?”