Interval de timp cu o mare încărcătură spirituală, Postul Mare sau al Paștelui era desemnat în satul tradițional prin cuvântul „Păresimi”, substantiv de sorginte latinească trimițând la cele 40 de zile ale postului, explică reprezentanții Muzeului de Artă Populară din Constanța. „Miezul Păresimilor” cade întotdeauna într-o zi de miercuri, în cea de-a patra săptămână a Postului Mare.
În satul tradițional, femeile păstrau cu sfințenie ziua de odihnă, temându-se să desfășoare vreo activitate care ținea de industria casnică textilă: nu se apucau să torcă, să urzească, să țeasă, să coasă sau să văruieze. Se credea că aceia care muncesc în această zi își vor pierde sporul peste an; adică orice treabă începută nu va fi dusă la bun sfârșit. Astfel, această zi era respectată cu mare grijă, fiind considerată ca o pauză binevenită în activitățile zilnice, o perioadă de relaxare și devoțiune.
Ziua este însă bună pentru numărat. Acum încep să se numere ouăle pentru Paște. Acesta este motivul pentru care ziua se mai numește și „Miercurea Numărătoarea Ouălor” sau „Sărbătoarea Ouălor”.
În această zi, femeile încep să scoată la aer scoarțele și alte țesături din lada de zestre, punându-le pe gard, pentru a nu le mânca moliile.