Cum riscă Salina Turda să devină primul zăcământ natural executat silit în blockchain
În România, unde lucrurile „nu se fură, se transferă”, iar contractele nu se citesc decât după ce ești executat silit, povestea Salinei Turda a ajuns în punctul în care realitatea își depășește propria parodie.
Pentru că da: o salină publică, profitabilă și celebră internațional, poate ajunge în brațele unui investitor în criptomonede printr-o executare silită la care municipalitatea a ațipit glorios.
Muntele de Sare și Muntele de Datorii
Primăria Turda, mândria Ardealului în materie de pliante turistice, a acumulat datorii fabuloase către compania Turda Salina Durgău.
Nu 1 milion.
Nu 5 milioane.
Ci peste 9 milioane de lei, plus penalități care cresc cu 1% pe zi – dobândă mai agresivă decât orice IFN cu sediu fictiv în Malta.
În timp ce turiștii admirau roata panoramică din interior, bugetul orașului se învârtea mult mai repede, dar în jos.
Așa s-a ajuns ca municipalitatea să ofere pe tavă 10.750 de acțiuni către un executor silit.
Un fleac. O eroare. Un „ups” administrativ.
Apariția Minerului de Bitcoin: investitor, vizionar sau doar omul potrivit la executarea potrivită?
În acest punct intră în scenă Horea Tudor Vușcan, antreprenor cu gust pentru:
- blockchain
- mașini scumpe
- avioane
- și, se pare… sare.
Vușcan, fondatorul Bitcoin România, nu a cumpărat salina la licitație.
Nu.
A obținut poprirea acțiunilor ca despăgubire într-un proces câștigat împotriva Primăriei Turda.
Ca un investitor modern, a decis că e mai eficient să primești o bucată de obiectiv turistic decât banii promiși de stat.
În investigația noastră, surse din Turda (care au dorit să rămână anonime, de teamă să nu fie indexate la viitoare taxe ale salinei) spun că, citez:
„Dacă Vușcan pune mâna pe salină, o să plătim intrarea cu Bitcoin, iar toaleta cu NFT.”
Primăria se trezește prea târziu și strigă: „Prejudiciu ireparabil!”
Abia după ce executorul a ridicat acțiunile, Primăria Turda a realizat că ar putea pierde bijuteria coroanei: salina care atrage peste 700.000 de turiști anual.
Așa că municipalitatea a depus contestații, cereri, memoriu după memoriu, ba chiar și un apel emoțional către patosul instanței:
„Ni se produce un prejudiciu ireparabil!”
În traducere satirică:
„Dacă rămânem fără salină, ne rămân doar taxele de parcare și festivalul cepei roșii.”
Surse din interiorul primăriei recunosc pentru redacția noastră, off the record:
„N-am crezut că se ajunge aici. De obicei câștigăm timp, nu pierdem acțiuni.”
Cum s-ar schimba salina sub un investitor privat?
Primăria avertizează că privatizarea forțată ar declanșa un dezechilibru socio-economic major.
Lista „pericolelor” enunțate de autorități pare desprinsă din distopie:
- creșterea prețurilor
- vânătoare de profit
- concedieri
- management privat „necruțător”
- și, culmea ironiei, eficientizare
În schimb, turdenii au propriile temeri:
„Dacă privatizează salina, ne trezim cu tarif din ăla din Dubai. Plătim și aerul pe care îl respirăm acolo jos.”
În scenariul extrem, compania ar putea fi redenumită în SaltCoin Resort.
Ancheta continuă: ce nu vrea nimeni să recunoască public
Analiza documentelor arată un lucru simplu, dar devastator:
Primăria Turda a pierdut salina în modul cel mai românesc posibil – prin neglijență administrativă repetată, penalități ignorate și litigiile „lăsate pe mâine”.
Salina nu a fost furată.
Nu a fost vândută pe șest.
A fost pierdută la vedere, în lumina neonului de la arhivă.
Vușcan doar a fost omul care a venit să încaseze ceea ce instanța i-a dat.
Iar instanța i-a dat… sarea.
CONCLUZIE: România, țara în care chiar și sarea se topește dacă nu o administrezi corect
Investigația noastră arată un paradox delicios:
➡️ Primăria Turda spune că salina în pericol.
➡️ Vușcan spune că doar respectă legea.
➡️ Turdanii spun că în sfârșit se întâmplă ceva interesant în oraș.
Iar noi spunem:
Dacă un investitor în Bitcoin ajunge să dețină o salină, atunci poate că România a intrat oficial în era „cripto-mineritului” – la propriu.
