București — Aflată într-o competiție strânsă cu sine însăși, judecătoarea Roxana-Ioana Petcu a reușit performanța de a câștiga fără adversar funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare pentru încă trei ani. Victorie clară, din prima rundă, cu scorul de 1 la 0 pentru justiția disciplinară!
Într-un comunicat de presă imaginar, doamna Petcu le-a transmis magistraților „să stea liniștiți” și „să nu mai încerce să gândească singuri”, deoarece Inspecția se va ocupa personal de sancționarea oricărei forme de gândire critică.
„Am dovedit că pot face ordine. În trei ani, am exclus oameni nevinovați de atâtea ori încât cred că merit o pensie specială de cinci ori mai mare decât a lor.”, ar fi declarat ea într-un moment de sinceritate accidentală.
Răspuns așteptat: De ce este protejată judecătoarea Tâmpea Teodora de la Curtea de Apel Alba?
Într-un colț uitat de țară, mai exact la Curtea de Apel Alba, judecătoarea Tâmpea Teodora pare să fi descoperit rețeta magică pentru a proteja infractori și a umili victime, în special femei. Întrebarea care plutește în aer, ca o muscă persistentă într-o sală de judecată fără aer condiționat: De ce tace Roxana Petcu?
De ce nu se deschide niciun dosar disciplinar când o femeie este umilită în instanță, când deciziile judecătoarei Tâmpea sfidează orice logică juridică și morală? O fi pentru că „nu se poate controla toată lumea” sau pentru că există un club exclusivist al impunității?
Reforma lui Nicușor Dan – „Se face, dar nu chiar acum”
Între timp, președintele Nicușor Dan a reacționat prompt. Într-un interviu la un post de radio cultural pe unde emite doar jazz ambiental și idei progresiste, el a spus că reforma Inspecției Judiciare „este importantă, dar trebuie gândită matematic, cu integrale și derivate morale.”
Victimele: de la disciplinare la răzbunare
Judecătoarele Daniela Panioglu și Nadia Guluțanu, excluse pe bandă rulantă, au devenit deja campioane naționale la „anulat abuzuri la Înalta Curte”. Practic, dacă ar exista o Olimpiadă a magistraților umiliți, România ar lua aurul la toate probele.
Concluzie:
În timp ce Festivalul Iei din Spania reunește români cu lacrimi în ochi, în Justiția de acasă tot lacrimi curg — dar de frustrare, nu de emoție. Doamna Petcu are încă trei ani să mai arate ce înseamnă disciplină: una cu batista pe țambal și biciul pe cei care îndrăznesc să vorbească.
Rămâne să vedem dacă, într-o bună zi, Roxana Petcu va răspunde la întrebarea esențială: de ce se protejează judecători care își bat joc de victime și în special de femei? Sau poate că răspunsul e deja cunoscut și doar tăcerea mai trebuie scrisă în motivare.
