De azi până la finalul actualei campanii de dinaintea primului tur din 4 mai dăm drumul unui altfel de serial, cu mici secvențe de pamflet, pentru a vă convinge să mergeți la vot și să puneți ștampila unde doriți, dar mai ales la final să dăm încredere unui nou președinte pe gustul tuturor. Sigur, unii se vor supăra pe adevărurile consemnate, dar nu avem cum să-i împăcăm pentru că asta-i realitatea. Curat murdar, nene Iancule. Când veți deschide această pagină veți da zilnic de noi. Citiți-ne, criticați-ne, iar dacă merităm aplaudați-ne. Nu facem decât să continuăm opera marilor noștri înaintași de la care am împrumutat genericul gazetei, dar mai ales spiritul ei. Să trecem la treabă.
Sunt încă cu gândul la așa-zisa dezbatere de la Digi Tv. Brusc mi-am adus aminte de spusele Academicianului Ioan-Aurel Pop, nimeni altul decât președintele Academiei Române: Pentru unii democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, arogant, tupeist, dar aflat la putere. Deocamdată România este un hybrid. Dacă dispare umbrela nucleară americană, ne apropiem de zero. Atacați, nu mai suntem la pace, iar Rusia poate oricând să facă o nefăcută. Singura relație cu Planeta ar fi să susținem, umbrela nuclear. Moliere este cel care spunea că oricâte calități am avea, lumea se uită numai la defecte. Până una-alta, România a rămas vaca de muls a Europei. Fii bun omule că într-o zi vei pleca și tu. Ce vei avea în spate? Doar o dorință de a compromite democrația. Deja pseudofulogii ai radioșanțului, cum i-a numit o prietenă pamfletistă mai talentată ca mine și cu vorbele la ea, suntem un popor de rahat. Acum la dezbaterea amintită am observat cine e fricos și cine e curajos.Cine e cinstit, relaxat și cine e ascuns, închis, stresat că pierde procente. Cine are ceva de spus națiunii, în cel mai privilegiat dialog pe care un om îl poate avea cu națiunea sa, și cine are ceva de ascuns națiunii. Nu am șters nicio literă din niciun articol din trecut de pe facebook sau de pe site pe motiv că „nu ar da bine”. Îmi asum integral tot ceea ce am făcut în viața publică. Eu sunt ceea ce SUNT, propun ceea ce CRED, arăt ceea ce am FĂCUT. Nu sunt ceea ce îmi spun consultanții (pe care nu-i am) că ar da bine, nu propun ceea ce îmi spun alții că ar aduce voturi, nu arăt ceea ce nu am reușit să fac pentru că „nu am fost lăsat”. Ce sunt, ce am făcut și ce propun îmi aparține. Ce votați voi, vă aparține. Voi veți trăi așa cum votați. Eu voi trăi așa cum CRED că e bine. În serviciul vostru dacă pariul meu, ELENA LASCONI; ajunge la Cotroceni. E o femeie pe care o admir pentru că merge drept înainte pentru că așa trebuie să mergi când ai onoarea de a candida pentru președinția României.
Varianta mea e la categoria Curat-murdar, nene Iancule. Altfel du-te bă în Ferentari sau surioară doar hai sictir. Combinațiile sulfuroase nu mai țin. Cu sau fără depolitizarea justiției. Melodia s-o mai ducem până la toamnă, leliță Ioană e șlagărul altora, Doamne ferește, de se împlinește. Suntem în urmă cu vreo trei ture de stadion, dar avem șansa să recuperăm diferența. Cu o președinte femeie. Și o mică cutumă: poți scoate românii din țara lor, dar nu și România din ei. Ca să poți rezolva ceva trebuie să-ți asumi.
Elena Lasconi este candidata către care eu și familia mea ne îndreptăm votul. Un prim argument al deciziei noastre tocmai l-ați terminat de lecturat. Cu plecăciune, prof.univ.dr. Pompiliu Comșa, cel mai bun ziarist de provincie conform Radar de Media 2013
