De azi până la finalul actualei campanii de dinaintea primului tur din 4 mai dăm drumul unui altfel de serial, cu mici secvențe de pamflet, pentru a vă convinge să mergeți la vot și să puneți ștampila unde doriți, dar mai ales la final să dăm încredere unui nou președinte pe gustul tuturor. Sigur, unii se vor supăra pe adevărurile consemnate, dar nu avem cum să-i împăcăm pentru că asta-i realitatea. Curat murdar, nene Iancule. Când veți deschide această pagină veți da zilnic de noi. Citiți-ne, criticați-ne, iar dacă merităm aplaudați-ne. Nu facem decât să continuăm opera marilor noștri înaintași de la care am împrumutat genericul gazetei, dar mai ales spiritul ei. Să trecem la treabă.
George Simion e gata să conducă țara. Doar să nu-l întrebi nimic. Dezbaterrre? Nu, mulțumim. Argumente? Prea complicat. Confruntare cu un adversar? N-are timp, e ocupat cu „țara reală”. Adică: Poze cu baabuțe. Gargară pe Facebook. Lozinci, lacrimi, tricolor. Când vine vorba de idei, fuge. Când trebuie să răspundă, se pierde. Când se simte depășit, urlă „sistemul mă sabotează!”. Un bărbat cu pieptul înainte, dar coloana înapoi. Un „lider” care se bate cu dușmani imaginari, dar tremură în fața unuia real, cu o simplă întrebare. Patriot de live-uri. Erou de afișe. Fantomă în studiouri. Mai spun vreo câteva gânduri… Cu o anumită mâhnire și conștient că, probabil, îmi răcesc gura de pomană. Rog pe cei care nu sunt interesați, să treacă mai departe. George Simion s-a retras în favoarea Elenei Lasconi! A spus clar că este singura prezentă care merită să fie în turul doi Buchetul de flori a reprezentat simbolic transferul de voturi de la George la Elena Lasconi . Așadar toți votații lui Călin Georgescu și George Simion votăm masiv Elena Lasconi! Doar așa dam șah mat sistemului conform cererii lui George Simion. Zilele acestea a avut loc un spectacol de circ total la Palatul Cotroceni, în sala Marii Uniri, regizat în mod nefericit de Digi24, despre care toate gurile rele afirmă că este o portavoce a serviciilor. A fost anunțată și s-a vrut, cel puțin la modul declarativ, o mare dezbatere a candidaților la prezidențiale. Spre ciuda lui Daniel Funeriu, care a protestat energic, dezbaterea a vizat doar cinci candidați, primii clasați în sondaje, dintre care s-au prezentat doar trei. Victor Ponta a absentat, fără nicio explicație, iar în târg circulă zvonul că ar fi preferat să stea după coada lui Donald Trump Jr., aflat într-o scurtă escală, cică de afaceri, la București. Un alt candidat, primul plasat în toate sondajele, George Simion, a venit însoțit de o întreagă delegație, la braț cu soția sa, și i-a prezentat un buchet de flori albe Elenei Lasconi, pe care a felicitat-o pentru că a intrat în cel de-al doilea tur la prezidențiale. După care a făcut stânga împrejur și a plecat cu suita cu tot, protestând asupra eliminării abuzive din cursă a lui Călin Georgescu și informându-ne pe toți, prin intermediul Digi24, că preferă să facă campanie în țară, în rândul cetățenilor simpli. După care, numărul de circ a continuat, cei trei rămași pe platou fiind de câteva ori la un pas de a se linșa unii pe alții. În talmeș-balmeșul care a durat mai bine de două ore, niciunul dintre cei trei nu a fost capabil să-și prezinte un program de țară sau, cel puțin, să dezvolte vreun punct din prezumtivul program. Așa că nu am încotro și devin nostalgic când mă gândesc la așa-zisele confruntări inițiate de Mihai Gâdea la Antena 3. Mă gândesc că, dacă vreo autoritate mediatică sau de alt fel ar fi dorit să aibă loc cu adevărat o dezbatere electorală, la capătul căreia, cu subiect și predicat, cetățenii să înțeleagă despre ce este vorba, ar fi trebuit invitați, într-un spațiu neutru – în niciun caz pe platoul unei televiziuni partizane sau la Palatul Cotroceni, unde, de asemenea, partizanatul e în floare – să zicem la Academia Română, sau în aula vreunei universități, sau la Biblioteca Națională, cei 11 candidați sau, la limită, primii 5 clasați, și supuși unor întrebări adresate de cei mai redutabili analiști politici din România, cei care nu sunt subordonați unor grupuri politice de interese legitime sau nelegitime. Istoria, date concrete, detalii neplacute nu fac decit sa indispuna omu normal care are probleme cu sarvisu la Audiul cumparat la talciocu auto si care na mai platit chitantile de gaz si lumina de sase semester. Ce program de tara sa aiba altul decat cel al “parcursului european/nato”, singurul permis noua, singura obsesie si angoasa a clasei politice din tzarisoara?! Noi, nevoile acute, grave ale acestui pamant nu conteaza pentru nimeni din cei aciuiti la putere. Si stiti de ce. Fiindca noi nu mai existam ca stat, nu ne mai apartinem, nu avem nicio economie reala producatoare de bunuri a noastra. Traim ca o prostituata intretinuta, angoasata ca de nu se executa cuminte ramane fara stipendii. Rusia e monstrul, ciclopul mancator de noi teritorii de pe tot mapamondul, ca nu-i ajunge cat are. E ca intr-o poezie proletcultista din anii stravechi, “Partidul e-n toate/In cele ce sunt si-n cele ce maine vor ride la soare… E-n bobul de grau si-n omul carunt … etc” Substituiti cu rusii de la Atlantic/Pacific si pana in luna, ei sunt in toate. Bravo! Apoi , la ora asta , ca sa iesim ” din rahatul media ” privind ” asa zise confruntari pe posturi private in cauza ” pe bani grei , privind afacerea ” PREZIDENTIALE ” exista o confrutarea ” in masa prezidentabili ” fara Simion , la TVR , televiziune nationala de stat . Macar ” statul ” spala ” media privata ” de oportunismul financiar in cauza , cu ” fel de fel de alti scenaristi externi in cauza , care ii sustin financiar pe ” ei ” , media ” privata a adevarului lor ” Un candidat a fost întrebat franc de unde a luat 160 mii de euro, la care a replicat N-am înțeles întrebarea. S-a continuat cu De un ați luat cei 160 mii de euro? Aveați cheltuieli declarate cu 160 de mii de euro mai mari decât donațiile. După cum știți, în România există un termen pentru care poți să plătești o factură. Pe online nu poți să faci asta. Pentru alte servicii, cum ar fi un sondaj, un panou publicitar sau alte chestii de genu, se emite o factură care trebuie plătită. Nu răspundeți la întrebare, cu tot respectul. De unde i-ați luat?”Ce a declanșat asta prin țară am să vă dau doar un exemplu. Tineri din Partidul Național Liberal și din organizațiile studențești din Iași luptă împotriva Ligii Studenților din Iași, condusă de Toma Tătaru și Silvian Man. O serie de instigări publice la acte de violență au apărut recent și pe rețele de socializare, iar altele sunt manifestate strict în cadrul academic cu scopul discreditării asociației studențești. Mihai-Ovidiu Comanac, un personaj foarte influent printre studenții facultății de istorie, supranumit Bădița, insistă cu faptul că Man ar fi bolnav psihic susține că lui nu îi place de Silvian Man și că vrea să îl supună. „Ce vrem noi de la Silvian? Semerenia. Jertfa. Pentusia bam bam bam! Chintesența! Înțelepciunea!” Agresorul mai lasă să se înțeleagă Man ar fi îndepărtat niște tineri LGBT din Liga Studenților. „Homosexualii sunt cele mai sensibile ființe duhovnicești!”,susține Comanac. Mihai-Ovidiu Comanac este un fost membru al Ligii Studenților din Iași. Acesta l-a atacat fizic pe Silvian-Emanuel Man, fondatorul acestei organizații, într-un context care implică violență fizică și presiuni psihice constante, tentative de șantaj, hărțuire sistematică și amenințări directe, toate desfășurate pe un fundal de tensiuni ideologice și suspiciuni legate de protecția pe care Comanac ar beneficia-o din partea unor cercuri de influență apropiate serviciilor de informații sau mediilor politice. Tentativa de omor a avut loc la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași în mai 2023, fiind o manifestare extremă a unui conflict profund, cu rădăcini vechi, având la bază o rețea de influență care pare să atingă structuri oculte și oameni protejați. Comanac îl apără pe generalul Olaru și pe fostul ministru Sorin Cîmpeanu, adevărata miză a conflictului cu Liga Studenților fiind de fapt scandalul plagiatelor dezvăluite de jurnalista Emilia Șercan. Printre numele vehiculate se regăsesc personaje influente precum Gabriel Oprea, Codruț Olaru, Tudorel Toader, Sorin Cîmpeanu, Gabriel Vlase și alți lideri de stat. În plângerea penală pe care Silvian Emanuel Man a depus-o, acesta afirmă faptul că i-a fost cerut să înceteze orice acțiune care are legătură cu problema plagiatelor politicienilor, mai arată sursele citate.
De aceea concluzionez. În mare măsură, zarul a fost aruncat. Cam fiecare român a decis cum va allege. Dezbaterile directe dintre candidați, din zilele acestea, sunt necesare, dar nu cred că vor schimba fundamental opțiunile deja formate. Suntem într-o mare confuzie. Puțini oameni înțeleg că avem de-a face cu alegeri prezidențiale, și nu alegeri parlamentare. În consecință, ar trebui să fie vorba mai puțin de partide. Alegem omul, bărbat sau femeie, care ne inspiră mai multă încredere, care ne poate reprezenta mai bine și care ar putea fi un mediator mai inspirat între stat și oameni, între partide și cetățeni. Principalii vinovați de confuzia în care ne zbatem sunt liderii PSD și PNL. Mai ales pentru modul iresponsabil în care au programat alegerile începute vara trecută. Aprobați de un alt mare iresponsabil – fostul președinte Iohannis (să-și măture cu spor trotuarul din fața casei, până la adânci bătrâneți!). Au fost, mai întâi, programate în aceeași zi, alegerile locale, pentru primari și președinți de consilii județene cu alegerile europarlamentare. Două tipuri de alegeri total diferite! Dar mizeria supremă s-a produs în modul în care au fost programate alegerile prezidențiale (primul tur pe 24 noiembrie) și cele parlamentare, după o săptămână, între cele două tururi.
După rezultatele bulversante din primul tur, nimeni nu a mai fost interesat de alegerile parlamentare. Poate cele mai importante într-o democrație adevărată. În felul acesta, a intrat în Parlament un partid rudimentar cum este POT (care a apucat să declare că-l susține pe Călin Georgescu), așa aproape s-au dublat mandatele USR, beneficiar al votului util pentru Elena Lasconi. Cu toate acestea, a rezultat o majoritate formată din PSD, PNL, UDMR și Grupul minorităților naționale. Majoritate care a votat un guvern. Această formulă este aproape imposibil de modificat, până la următoarele alegeri! Este o minciună cât Casa Poporului să spui și să crezi că dacă G.Simion ajunge președinte, îl numește premier pe C.Georgescu. Altă minciună este promovată de candidații care spun că-l vor numi pe Ilie Bolojan prim-ministru. Asta nu se poate decât cu acordul PSD! Literă de lege: președintele României nu poate dizolva Parlamentul! Sigur, poate va trebui, după ce ne liniștim, anul viitor, să fie organizate alegeri parlamentare anticipate. Dar și asta este aproape imposibil. Ar fi nevoie ca o propunere de guvern să cadă de două ori în Parlament. Nu e clar că majoritatea deputaților și senatorilor (ca să nu spun toți) ar vota și un …papagal (la propriu!) pentru funcția de premier, ca să-și păstreze fotoliile calde și bănoase? Spuneam la început despre mâhnire. Sunt tare îngrijorat de numărul oamenilor care nu pot ieși din paradigma: “Plecați, toți! De 35 de ani, în România nu s-a făcut nimic, doar s-a furat și s-a distrus!”. Este imposibil să-i scoți din această hipnoză, oricât le spui că acum nu este vorba de partide, că țara a făcut pași mari în modernizare, oricât ar interveni primari și președinți de consilii județene destoinici și cu realizări importante. Oricât le spui că Simion președinte presupune doar haos și izolare. Sau că fuga de dezbateri cu alți candidați denotă lașitate și dispreț față de români. Sigur, frustrarea multor asemenea oameni este de înțeles. Doar două exemple: un tânăr a visat să-și construiască o casă, dar nu mai are resurse să o finalizeze, după creșterea prețurilor materialelor de construcții. Alt tânăr a rătăcit vreo zece ani prin străinătate, departe de casă, dar nu a realizat mai nimic (și în occident, recesiunea economică își arată colții). Evident, nu este o soluție să-i jignim pe acești oameni. Dar trebuie să le spunem că și de ei depinde ca România să nu se scufunde și mai mult. Și că nu vrem să-și plângă de milă și mai mult, după alegeri. Nu știu ce se mai poate face. Ba da, îmi trece prin cap: primul-ministru Marcel Ciolacu, unul dintre responsabilii de confuzia și frustrarea prin care trec mulți oameni, să declare că imediat după alegeri își prezintă demisia. Sigur, în condițiile în care PSD păstrează șefia guvernului iar candidatul susținut de coaliție devine președinte. Marcel Ciolacu poate prelua postul de președinte al Camerei Deputaților. În rest, să fie sănătate și să trecem cu bine de aceste încercări. Poate că rațiunea și înțelepciunea oamenilor vor fi biruitoare.
Doamne ajută!
Elena Lasconi este candidata către care eu și familia mea ne îndreptăm votul. Un prim argument al deciziei noastre tocmai l-ați terminat de lecturat. Cu plecăciune, prof.univ.dr. Pompiliu Comșa, cel mai bun ziarist de provincie conform Radar de Media 2013