Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură!
Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează …cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!
Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.
Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns… Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea. Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han. Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.
Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii …nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul!
Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.
Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!