Într-o imagine mai grea decât orice cuvânt, Vishwash Kumar Ramesh, cu fața bandajată și trupul rănit, și-a purtat astăzi fratele în ultimul drum. Sicriul lui Ajay, învelit în flori, dar și în suferința celor rămași, a fost dus pe umerii bărbatului care a supraviețuit infernului de pe zborul AI171. Și nu oricum: cu o șchiopătare dureroasă, dar cu o demnitate care a sfâșiat inimile tuturor celor prezenți la ceremonia din statul Gujarat, India.
Vishwash, cetățean britanic stabilit temporar în India, stătea pe locul 11A în avionul Boeing 787 Dreamliner. A scăpat cu viață, în mod miraculos, cu doar câteva momente înainte ca aeronava să fie înghițită de flăcări. Fratele său, aflat la doar un loc distanță, a murit în mijlocul haosului – alături de alte 240 de persoane aflate la bord și câteva zeci aflate la sol, într-o tragedie aeriană care a îndoliat două continente.
Sursele citate de presa britanică și de Pro TV descriu scene greu de privit: Vishwash, ieșind din epavă, rănit și confuz, încercând cu disperare să se întoarcă în flăcări. „Fratele meu e acolo. Arde de viu. Trebuie să îl salvez”, a strigat el către primul salvator sosit la fața locului.
Dar era deja prea târziu. Explozia, fumul, căldura, zgomotul – toate au devenit baricade între cei doi frați, despărțiți într-o clipă care pare să fi durat o veșnicie.
Satinder Singh Sandhu, unul dintre salvatori, a declarat presei că nu și-a dat seama că Vishwash fusese în avion. L-a crezut un trecător, un martor. „Era șocat, plin de sânge, dar conștient. Le-a spus paramedicilor că zbura spre Londra și că vrea să-și salveze familia”, a spus acesta.
Ceremonia de înmormântare din Gujarat a fost una intimă, dar încărcată de durere. Sicriul lui Ajay a fost purtat de rude și prieteni apropiați, dar imaginea cea mai dureroasă a fost cea a fratelui său rănit, care a refuzat să-l lase singur în ultimul drum.
Accidentul s-a produs imediat după decolarea aeronavei de pe Aeroportul Internațional Sardar Vallabhbhai Patel, iar investigațiile preliminare indică o posibilă defecțiune tehnică majoră.
În mijlocul anchetelor, al știrilor și al vinovățiilor împărțite, rămâne însă o scenă care va bântui multă vreme memoria publică: un om rănit, șchiopătând, cu fața acoperită de bandaje, ducându-și fratele pe umeri – ca pe o cruce a unei tragedii care nu ar fi trebuit să se întâmple.
“Ai supraviețuit, dar o parte din tine a ars odată cu el.” – spun unii.
Pentru Vishwash Kumar Ramesh, e mai mult decât o parte. E tot trecutul, e sângele, e fratele lui Ajay.
Uneori, adevărul doare mai tare decât orice ficțiune.
