SMOCHINELE: NU SUNT FRUCTE, ȘTIAI?

O smochină nu este doar un fruct obișnuit; de fapt, nici măcar nu este un fruct.

Strict vorbind, smochinele sunt flori inversate. Spre deosebire de alte pomi fructiferi, precum migdalii sau cireșii, smochinele nu înfloresc în același mod. Au o istorie cu adevărat curioasă. În primul rând, din punct de vedere tehnic, smochinele nu sunt fructe, ci o infructescență (un set de fructe). În al doilea rând, ele au nevoie de o viespe sacrificată pentru a se reproduce, o insectă care moare în interiorul smochinei.

Pe scurt, smochinele sunt un tip de flori inversate, care înfloresc în interiorul acestui bob mare, întunecat și roșiatic, pe care îl știm sub numele de smochină. Fiecare floare produce o singură sămânță și un singur „nuculeț” numit „aquarium”. Smochina este compusă din mai multe mici „fructe” ce îi dau acea textură crocantă caracteristică. Prin urmare, când mâncăm o smochină, consumăm de fapt sute de fructe. Cel mai fascinant lucru este procesul special de polenizare de care au nevoie florile de smochin pentru a se reproduce. Spre deosebire de alte fructe, smochinele nu depind de vreme, de vânt sau de albine pentru polenizare; au nevoie de o specie cunoscută drept viespile de smochin. Aceste insecte transportă materialul genetic al smochinei, permițându-i să se reproducă. La rândul lor, viespile nu ar putea trăi fără smochine, deoarece își depun larvele în interiorul fructului. Această relație este cunoscută sub numele de simbioză sau mutualism. În prezent, majoritatea producătorilor de smochine pentru consumul uman nu mai au nevoie de viespe pentru polenizare. Majoritatea soiurilor de smochine destinate consumului sunt partenocarpice, ceea ce înseamnă că ele pot produce fructe în absența unui polenizator.

Pompiliu Comsa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult