Știri pe țeavă: puținii săteni care au mai rămas merg în sărăcia lor pe bulgări de silex

În Miorcani Botoșanilor familiei Pillat, nisipul cuarțos, o raritate pe continent, de sub picioare are prețul aurului, iar puținii săteni care au mai rămas merg în sărăcia lor pe bulgări de silex. Se lucra, în egală măsură la adâncime și la suprafață. Comuniștii au inaugurat mina după prospecțiuni proprii ale specialiștilor noștri, în 1960 pentru ca neisprăviții tranziției să pună un lacăt mare pe ea. Era singura exploatare de silex din România și una dintre cele trei din Europa. Sticla, faianța, cristalele și porțelanurile, obiectele sanitare care se făceau la Dorohoi, Cluj, București sau în afară aici își aveau rădăcinile pe malurile Prutului. Se câștiga bine și femeile nu mai mergeau la CAP. O adevărată comoară să ai silexul și nisipul cuarțos la un loc. Samsarii au pus ochiii pe ea, au adus un francez și au grăbit-o spre faliment. Oamenii trăiau în armonie în acest mic paradis de unde provine Ion Pillat, nepotul lui Ion C.Brătianu * După ce de dinaintea de fuga lui Pacepa, Brejnev l–a avertizat pe Nicolae Ceaușescu, că există cineva de lângă el care le spune occidentalilor tot ceea ce discută, acesta a cerut să vadă reacția șefului Secției militare, fără să-i spună despre ce este vorba, observând că Securitatea începe să-și depășească atribuțiunle și că ar trebuie instalate în fruntea ei activiști de partid. I s-a explicat că acolo avea de-a face cu o anumită putere invizibilă, căpătată în timp, după care Ceaușescu a căzut pe gânduri, dar a făcut tot ceea ce i-a dictat orgoliul lui, l-a adus pe Tudor Postelnicu de la Buzău. * fundașul Chiricheș este nașul fostului fotbalist Mihai Pintilii, acum antrenor la FCSB (P.C.)

Related posts

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

România, te stingi încet, dar sigur… și doare

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult