Subsolul României, o afacere de peste 2000 de miliarde de dolari

Am reușit să aproximăm din surse oficiale cam care ar fi cantitatea și valoarea resurselor energetico-minerale de care mai dispune bogatul nostru subsol, vă specific însă că vorbim despre cifre minime, e sigur că n-am putut cuprinde tot ceea ce deținem. Ca paranteză, în mediul specific internațional se spune, exagerându-se puțin, că există doar două țări în lume ce dețin în subsol tot tabelul lui Mendeleev, anume Afganistan și România. Se consideră că mai deținem cca 30 de milioane de tone de petrol, cu valoare de piață de cca 15 miliarde de dolari, epuizabil în actualul ritm de extracție prin 2040; gazele, neincluzându-le aici pe cele din Marea Neagră, sunt aproximate la 250 de miliarde de metri cubi, cu o valoare ce cca 100 de miliarde de dolari, la care se adaugă cca 1500 de miliarde de metri cubi de gaze de șist, evaluate la 600 de miliarde de dolari; la capitolul cărbune avem cca 20 de miliarde de tone de lignit, respectiv 900 de milioane de tone de huilă, evaluate împreună azi la cca 500 de miliarde de dolari; aur avem 310 tone, argint 1320 de tone, socotite la o valoare intrinsecă de 12 miliarde de dolari; cupru este evaluat la 1 miliard de tone, valorând 60 de miliarde de dolari, iar pe lângă acest metal România mai deține în subsol cca 90 de minereuri polimetalice, unele inexistente în altă parte din Europa, evaluate la o valoare minimă de cca 50 de miliarde de dolari; avem și aluminiu, cca 100 de milioane de tone, socotit la valoarea de 200 de miliarde de dolari; campioni suntem la zăcămintele de sare, cca 200 grupate în cele 7 mari saline, cantitatea de sare fiind evaluată la 12 miliarde de tone, cu o valoare de 250 de miliarde de dolari; mai pot adăuga și depozitele de uraniu, unic în Europa pentru combustibilul nuclear necesar sistemului CANDU, plus cele de brucit sau de metale rare, a căror evaluare este secretizată. La o socoteală simplă o s-ajungeți la evaluarea minimală de 2000 de miliarde de dolari, resurse fie neexploatate, fie exploatate în mod curent de către agenți externi, fără beneficiu românesc, cum ar fi cazul petrolului și gazelor fructificate de către OMV Austria.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult