Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, este sărbătorit de credincioșii ortodocși în fiecare an, pe data de 23 aprilie. Alături de Sfântul Dumitru, care marchează ultima cea mai importantă sărbătoare a toamnei, Sfântul Gheorghe este al doilea stâlp calendaristic, reprezentând începutul primăverii.
În legendele populare, Sfântul Gheorghe este cunoscut drept “străjer al timpului”, fiind încredințat cu cheile vremii, putând închide și deschide anotimpurile. Se spune că debutul sezonului cald coincizează cu începutul sezonului pastoral, astfel că Sfântul Gheorghe devine patronul păstorilor.
Conform tradiției, în noaptea de Sfântul Gheorghe, oamenii rămân treji pentru a fi vioi și sănătoși tot anul. Animalele domestice sunt aduse în holde, iar grâul strâns este păstrat pentru recolta viitoare. Femeile scot sculele de țesut afară pentru a primi binecuvântarea soarelui, iar oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici și vioi. Se obișnuiește ca în dimineața sărbătorii să se facă baie într-o apă curgătoare pentru a fi sănătoși, iar busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui este considerat a aduce cinste celui care îl utilizează.
Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat în iconografie ca “omorâtor al balaurului”, ilustrând legende în care acesta înfrânge o creatură malefică ce amenință o cetate sau un sat. În credințele populare românești, Sfântul Gheorghe este considerat “capul primăverii”, având puterea de a învinge vrăjitoarele și de a proteja familia și tineretul.