Pe 10 septembrie 1989 , în urmă cu 35 de ani , în jurul orei 8:30 se scufunda Titanicul Românesc, nava Mogoșoaia . În ceața deasă a dimineții , pe Dunăre au început să sune lung sirenele vaselor , în jur de 239 de oameni fusese înghițiți de Dunăre, după ce nava pasager, a fost lovită lateral de un convoi de barje bulgăresc. Pasagerii erau din Grindu, un sat de pe malul Tulcean al Dunării situat la câțiva kilometri de Galați, ai căror locuitori erau foarte legați de oraș , mulți fiind navetiști ori având copii care locuiau în Galați . Se spune, că nu a fost familie din sat, care să nu fi pierdut o rudă. Grindu, satul înecat în lacrimi ! Sat dunărean frumos, cu case cochete marcate de florării meșteșugite, cu oameni deschiși, vorbăreți și sinceri, Grindu ascunde sau mai degrabă își expune tăcit durerea. Nava de pasageri Mogoșoaia a intrat în coliziune cu împingătorul sub pavilion bulgăresc Petar Karamincev. Practic, pentru Grindu, timpul se poate împărți în două perioade: înainte și după Mogoșoaia. Nu a existat familie care să nu fi avut măcar un mort, unele familii s-au stins aproape în totalitate ,chiar 9 membri înecați ai aceleiași familii. Statisticile oficiale, vorbesc despre aproape 80 de înecați din Grindu (fosta Pisica). În memoria satului ar fi peste 200 , unii negăsiți nici astăzi: bunici, mame, feciori, copii. Pentru a-și plânge morții, oamenii au ridicat monumente funerare în absența rămășițelor umane. Dunărea a fost nemiloasă pentru Grindu, a fost și loc de naștere, dar și de moarte pentru sat. Veșnică odihnă celor pieriți în cumplita catastrofă !
Pompiliu Comșa
