Un loc unic: Cascada din Balcic

Bine știut cititorilor acestor rânduri este faptul că Balcic (cunoscut în bulgară sub numele de Балчик, în turcă Balçık, în franceză Baltchik și în engleză Balchik) este un oraș situat pe țărmul Mării Negre, în regiunea Dobrici din Dobrogea de Sud, în nord-estul Bulgariei, la aproximativ 42 km distanță de Varna. Între 1913 și 1940, Balcicul a fost parte din Regatul României, împreună cu restul Dobrogei de Sud, ca urmare a celui de-al Doilea Război Balcanic. În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost retrocedat Bulgariei. În prezent, Balcic este un orășel, loc deosebit pentru cei care doresc să combine relaxarea pe plajă cu explorarea istoriei și culturii locale. Versanții de calcar din jurul orașului, care i-au conferit denumirea de „Orașul Alb”, precum și zona cunoscută sub numele de „Coasta de Argint” adaugă un caracter aparte peisajului, oferind un cadru natural spectaculos pentru vizitatori. Balcic este o destinație turistică fascinantă datorită istoricului său, peisajelor naturale și atracțiilor culturale.

În mod evident una dintre atracțiile principale ale orașului este Palatul/Castelul Reginei Maria, construit în perioada în care România era stăpână în zonă, între 1920 și 1940. Palatul are un stil arhitectural unic și este înconjurat de grădini frumoase, cunoscute sub numele de „Grădinile Reginei Maria” (Grădina Botanică). Balcicul este apreciat pentru plajele sale frumoase și pentru peisajul său spectaculos. Coasta stâncoasă și apele cristaline ale Mării Negre fac din acest loc o destinație populară pentru turiști. Zona din jurul Balcicului este potrivită pentru diverse activități în aer liber, cum ar fi drumețiile, ciclismul și sporturile acvatice. Stațiunea a devenit cunoscută și datorită vieții de noapte și gastronomiei sale. Orașul oferă o varietate de restaurante și baruri, unde turiștii pot savura preparate tradiționale bulgărești și preparate internaționale. Gastronomia locală include multe fructe de mare proaspete și preparate din pește. De altfel Balcicul este în mare parte… românesc. Auzi vorbindu-se la tot pasul românește (pe faleză, în magazine, pe străzi și în restaurante), te întâlnești cu prieteni ori cunoscuți, este vie imaginea Reginei Maria a României, recunoști vedete, ești ca acasă. 

Pompiliu Comșa

Related posts

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

România, te stingi încet, dar sigur… și doare

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult