Breaking news la Sibiu: ANAF a venit cu sechestrul pregătit, dar Tribunalul le-a zis elegant „așezați-vă jos, că nu se dă”.
Și uite-așa, v-ați bucurat degeaba.
De fapt, povestea seamănă cu o piesă de teatru absurd:
Inspectorii apar cu un dosar gros cât chiria pe 10 ani și declară solemn:
„Fostul președinte trebuie să plătească 4,7 milioane! Pentru că a închiriat ceva ce… nu mai era chiar al lui.”
Publicul aplaudă moderat, că la noi și matematica proprietății e relativă.
Tribunalul Sibiu spune: nu azi, Satano!
Fiscul cere sechestru pe bunuri, ca în filmele americane.
Dar instanța Sibiu răspunde prompt:
„Mulțumim pentru entuziasm, dar nu. Sechestrul rămâne în buzunarul dumneavoastră.”
Casa cu jumătăți
ANAF are jumătatea lui, Iohannis are cealaltă jumătate, iar casa stă în centru ca un monument național al proprietății cuantice: e și a ta, și nu e.
De fapt, o casă perfectă pentru predat lecții de fizică:
„Dacă nu știi cui aparține, atunci aparține tuturor… până în instanță.”
ANAF pleacă trist, cu sechestrul nedesfăcut, ca un cadou nedorit după Crăciun.
Iar oamenii care se bucuraseră pe rețelele sociale află că, totuși, nu s-a bucurat nimeni cu adevărat… nici măcar ANAF.
Morala?
În România, sechestrul nu e ca Moș Crăciun: nu vine doar pentru că l-ai cerut .
