Noul Parlament rezultat din alegerile legislative nu va putea fi validat mai devreme de 22 decembrie, o zi de duminică, ceea ce prefigurează o perioadă tensionată înaintea formării unui nou guvern.
După validarea Parlamentului, vor urma etape esențiale și consumatoare de timp: consultările președintelui Klaus Iohannis cu partidele politice, desemnarea unui premier care să reușească formarea unei majorități, negocierea pozițiilor-cheie în viitorul guvern și, în final, votul de învestitură în Parlament. În acest proces, surprizele legate de voturile individuale ale parlamentarilor ar putea complica și mai mult lucrurile.
Iohannis pierde pârghiile constituționale după 21 decembrie
După 21 decembrie 2024, președintele Iohannis nu va mai putea utiliza amenințarea dizolvării Parlamentului pentru a forța partidele să accepte premierul preferat de el. Acest aspect dă PSD-ului un avantaj în impunerea propriului candidat pentru funcția de prim-ministru, complicând negocierile politice și slăbind influența actualului șef al statului.
Calendar incert pentru formarea Guvernului
Cel mai optimist scenariu arată că România ar putea avea un guvern cu puteri depline între 23-30 decembrie, deși acest interval coincide cu sărbătorile de Crăciun. Realist, este posibil ca Marcel Ciolacu să rămână premier interimar până în 2025, în condițiile în care negocierile ar putea eșua sau întârzia.
Alegerile prezidențiale: Scenariul unui calendar extins
Conform legislației, alegerile prezidențiale pot fi organizate la cel puțin 75 de zile de la emiterea Hotărârii de Guvern privind stabilirea datei scrutinului. Dacă Marcel Ciolacu nu adoptă rapid această hotărâre, primul tur ar putea fi programat cel mai devreme la mijlocul lunii martie 2025. Cu ritmul actual al negocierilor, este însă mai probabil ca turul I să aibă loc în aprilie sau chiar mai târziu, în luna mai.
Limitările viitorului președinte
Indiferent de numele celui care va deveni președinte în 2025, atribuțiile sale vor fi mai degrabă simbolice, fără posibilitatea de a modifica majoritățile parlamentare sau de a forța schimbarea Guvernului. Astfel, dinamica puterii executive rămâne ferm ancorată în mâinile partidelor parlamentare și ale premierului.
