Pe 7 septembrie 2000, România a asistat la primul asasinat sindical de după 1989. Virgil Săhleanu, liderul Sindicatului Tepro Iași, a fost ucis cu brutalitate în fața casei sale. Nu pentru bani, nu din răzbunare personală, ci pentru că a avut curajul să se opună unei privatizări mafiote, care masca un jaf bine organizat al unei fabrici românești.
Cine era Virgil Săhleanu?
Un lider sindical vertical, incoruptibil, cu pregătire tehnică solidă și un profund respect din partea muncitorilor. Într-o vreme în care multe sindicate erau cumpărate sau reduse la tăcere, Săhleanu a spus răspicat:
“Nu putem lăsa combinatul să fie distrus și muncitorii aruncați în stradă de dragul unor interese străine!”
Ce s-a întâmplat la Tepro?
Combinatul Tepro Iași a fost vândut în 1998 către firma cehă Zelezarny Veseli, printr-o privatizare aranjată de statul român, în frunte cu Fondul Proprietății de Stat. Noua conducere străină a început imediat:
Concedieri masive: peste 1.278 de muncitori dați afară, vânzarea pe bucăți a activelor, extracții financiare prin firme paravan.
Săhleanu a fost singura piedică serioasă în calea acestui jaf. A intentat procese, a câștigat unele în instanță, a refuzat orice compromis și a atras atenția presei naționale. A cerut anularea contractului de privatizare. Deranja deja prea mult.
Crima
Pe 7 septembrie 2000, trei indivizi l-au așteptat în fața casei. A fost lovit cu sălbăticie cu bare de metal. A murit în aceeași zi, în urma loviturilor la cap. Un avertisment pentru toți cei care mai aveau curajul să se opună jafului economic.
Autorul moral – František Priplata, directorul firmei cehe, a fost condamnat în România la 8 ani de închisoare pentru instigare la omor calificat. A fugit în Cehia, iar autoritățile de acolo au refuzat extrădarea. Astăzi, trăiește liniștit și face afaceri tot în România.
Niciun leu recuperat. Nicio pedeapsă dusă până la capăt. Nicio lecție învățată.
Ce a mai rămas?
S-a ales praful…
Din Tepro a rămas o firmă falită, redenumită ArcelorMittal Tubular Products Iași, cu mai puțin de 200 de angajați și pierderi constante.
Statul român a șters datoriile investitorilor și a susținut economic “salvarea” uzinei, fără a cere nimic în schimb.
Muncitorii au fost abandonați.
Adevărul despre jaf și crimă nu a fost niciodată asumat oficial.
De ce trebuie să nu uităm?
Virgil Săhleanu este un simbol al curajului și demnității românești. A fost ucis pentru că a îndrăznit să spună NU trădării interesului național.
Pentru că s-a pus în calea unei mafii economice, sprijinită politic, care a vândut fabricile României pe nimic și a aruncat milioane de oameni în sărăcie.
ÎNTREBARE PENTRU NOI TOȚI
Câți Virgil Săhleanu ar trebui să moară până când vom spune răspicat: AJUNGE?
Câte crime economice trebuie să mai acceptăm până când ne vom cere țara înapoi?
Distribuiți, in memoriam Virgil Săhleanu.
Dumnezeu să-l odihnească, iar neamul românesc să îl cinstească!
