ZBOARĂ STOLURI DE…RACHETE
***
Stoluri, stoluri de rachete,
Zboară-n cer ca blestemate,
Nu-s cocori, nici păsări sfinte,
Ci dureri neîmpăcate.
S-a dus pacea de-altădată,
S-a-nnegrit pe lume zarea,
Focul morții, ca o fată,
Își dansează-n zbor visarea.
Clopotele bat în cruce,
Stelele s-au stins pe cer,
Lacrimi cad, nimeni n- aduce
Niciun dor, niciun mister.
Ura,azi dezlănțuită,
Rupe-n două-al firii drum,
Lumea-ntreagă e rănită
Raiul s-a umplut de fum.
Arde codrul, cântă vântul
Liturghii din foc și plumb,
Timpul plânge tot cuvântul
Scris de mame pe mormânt.
Ce-a rămas e doar tăcere,
Un pământ cu suflet frânt
Iar iubirea? Doar durere,
Sub un cer acum cărunt.
Și din veacul ce apune,
Se mai vede-n depărtări
Un copil strigând pe nume
Jucăriile din zări…
Dar răspuns nu-i, nici tărie,
Doar un vuiet se aude
Stoluri, stoluri de urgie,
Lumea,doar atât aude…