

NICUȘOR DAN, un PERICOL NAȚIONAL! Pe urmele trădătorilor ordinari Adrian Severin și Emil Constantinescu, FĂRĂ ACORDUL PARLAMENTULUI, a cedat DIN NOU pământurile istorice românești furate de URSS, pe lângă gazele din Marea Neagră. Fără să consulte sau să anunțe Parlamentul României în prealabil, fie măcar liderii partidelor politice, și fără absolut nicio minimă informare publică – ca să nu mai vorbim de o consultare publică –, Nicușor Dan a prezentat în cadrul vizitei lui Volodîmîr Zelenski la Cotroceni un act de trădare națională mascat într-un acord de „parteneriat”, care, după părerea noastră, nici măcar nu este întocmit de statul român, ci de Ucraina, de la cap la coadă.
Cea mai simplă dovadă este că pe site-ul Președinției României așa-numita declarație de „parteneriat strategic” a fost publicată numai în limba engleză (!), ceea ce înseamnă că nici nu există în limba română și a fost scoasă din pantaloni de Zelenski și pusă pe masa lui Dan, care a semnat ca primarul, cu inconștiența, incompetența și incredibila iresponsabilitate care se vede că îl caracterizează.
Dacă nici acum, în ultimul ceas al existenței nației noastre, cei care se auto-intitulează „români” nu vor ieși în stradă cu milioanele pentru a alunga urgent hidrele satanice, incompetente, imorale, corupte și trădătoare de neam și țară, atunci nația asta nu va merita să rămână nici măcar cu Oltenia ca teritoriu.
Apoi, fără să fiu sionist sau să încalc legea „Vexler” în cauză, dacă ne ducem la trecut cu „Severin” și „Constantinescu” de atunci, nu trebuie să uităm ceea ce este important de atunci, adică: erau următorii după Brukan (Brukner) și cozile de topor așa-zise „democratice” privind schimbarea „democratică” a țării după Iliescu, fostul în cauză, tot reprezentant pe latura „perestroika” rusă, evreiască.
S-a făcut cea mai mare devalorizare leu/dolar în cauză, ceea ce a permis „cumpărarea pe 1 $” a așa-ziselor acțiuni în industria română, deja falimentată acum. Luăm numai cazul „Patriciu” – rafinăria Vega și Năvodari. Nu am spațiul acum pentru alte preluări așa-zise industriale, falimentate atunci, vândute acum ca terenuri imobiliare în toate orașele importante ale țării.
S-a făcut atunci așa-zisa „frăție evreiască zonală” Rusia/Ucraina/România/Polonia/Bulgaria etc., etc., privind „noii așa-ziși capitaliști zonali”.
Unde s-a ajuns vedem acum. De aceea, de ce trebuie acum, dacă „la fel de proști ca și atunci”, să-i judecăm pe Severin, Constantinescu etc., etc., când am votat în masă Alianța Civică și partidul viitor al lui Băsescu, numit PDL, cu continuarea în cauză, care acum este PNL, care în viitor va fi altceva, numit în cauză, acum mai recent, „AltFel”, așa-zisul partid USR?
Dacă nu am înțeles că și la „comuniști”, la aceia măcar era doar un singur partid, că lozinca „de partid” este doar în interesul momentului lui și al afacerii de grup de partid, atunci înseamnă că încă, după 35 de ani de așa-zisă democrație, nu am înțeles nimic: că interesul lor de grup nu este interesul nostru de popor, decât dacă își rezolvă „banii lor de moment și ai firmelor lor”.
Diferența între „comuniști” și „ei”, recte personajele în cauză, este că la „comuniștii dictatori” aveau continuitatea de partid politic și răspunderea lor privind „politica”, cu toate „așa-zisele furturi de partid de atunci”, și cu populația – repet, după anii ’80 –, fiindcă populația în anii ’70 o ducea la fel sau chiar mai bine ca în „democrație / Occident”.
Repet: cu ambiția lui Ceaușescu să fim independenți financiar ca țară, care a rezolvat-o pentru 6 luni și l-a costat viața lui și a altora. Acum vedem la deficit unde suntem, la cămătarii internaționali.
Dar repet și închei: măcar aceia au avut motivul lor de „înfometare a poporului” în anii ’80, realizat, adică „singura țară din lume fără datorii externe”. Rămânem în Guinness, dacă s-ar face așa ceva ca evaluare.
Aceștia acum, ca și aceia trecuți menționați în speță, au singurul lor scop „democratic”: înfometarea poporului pentru „banii noștri din Dubai, Tahiti, Bahamas etc., etc.”.
Concluzie: Severin și Constantinescu, ca și alții înaintea lor și după ei până acum și în viitor, au făcut fiindcă au putut și i-a durut în pix, pe românește, de statul român, doar de avantajele de moment ale lor și ale grupării naționale/internaționale care i-au promovat „pioni în cauză”.
Repet: ei și atunci, ca și acum, cu alții la fel ca ei, sunt doar „produsul alegerii democratice a noastre”, trecute, prezente și, sunt sigur, viitoare, ca în Caragiale.
Doamne ajută.
Pe de altă parte, Zdrelitul nu mai este președinte al Ucrainei din 2024; actele semnate de el sunt nule și neavenite. Nicușorul este și el ilegal.
Dacă cineva mai speră că CG va ajunge președinte, acela trebuie să predea lecții de speranță care încă nu a murit, deși este ultima. CG este sincer, adevărat suveranist de ideologie: România în primul rând. Nu disimulează nimic. Tot ce face o face cu frica creștinească de Dumnezeu, din dragoste față de națiunea română.
Nimic mai nepotrivit pentru stăpânii lumii. A venit prea devreme în timp, din viitor, găsind un popor nepregătit, măcinat de opinii și evenimente minore induse, contaminat definitiv de toxicitatea ideologică a vestului progresist, care s-a suprapus peste convalescența încă activă post-comunistă.
Acest popor a fost lipsit de valori umane ca reper și model de urmat timp de 80 de ani. De aceea este incapabil să valideze calitatea umană într-un candidat la leadership. Iar cei care o fac sunt atât de puțini că te apucă tristețea.
Între timp, un astfel de lider plantează pomi, în timp ce impostorul vinde țara. Și cei buni, și cei ticăloși sunt frământați de instituțiile statului și de vulgul din stradă în același malaxor. Toți urăsc pe toți.
Acest popor poate coborî la ce poate fi mai jos. Am trecut destule probe istorice să înțelegem cum suntem, în ce stadiu suntem, dar nu știm de ce. Nici nu vom ști vreodată. Pentru că: „de la cel ce nu are, și ce are i se va lua”.
Românul trăiește în România din opinia altuia, eventual a duhorii progresiste din UE, în niciun caz din a lui, pentru că se consideră neștiutor și complexat de inferioritate, spus frumos: smerit.
Au fost valuri stârnite cu grijă de supraveghetorii României, precum valul intrării în UE, apoi în NATO (de parcă nu puteau mânca mici cu bere fără UE sau NATO), apoi în Schengen (ce batjocură), apoi pandemia cu Covid (ce tragedie); ei bine, acum ne suim pe valul războiului.
S-a creat panică mare printre debili cu funcții, cărora le place momentul în care, atingând climaxul debilismului exaltat de media, fac jocul mondialilor. Frenezia pregătirilor de „război” a început.
Dilema scrisorii din SUA – reală sau ireală – de parcă ar avea importanță, dezvoltă stupiditatea mediatică. Vor face exact ce li se va ordona oricum, indiferent de autenticitatea scrisorii.
Cretinismul în România a devenit endemic. Intervievați pe stradă spontan, cetățeni întrebați dacă sunt de acord cu înarmarea României de către străini au răspuns: „Da, sigur, așa vom fi și noi apărați.”
Gazul extras românesc va fi depozitat în Ucraina. Ce formulare pentru a păcăli un popor credul ca un copil – „depozitare” în loc de cedare, probabil să nu jignească diplomatic Ucraina că ar primi pomană.
Fără plecăciune,
Pompiliu Comșa.
De treizeci și ceva de ani, mergem la alegeri, ca la chioșcul loto-prono de după colț.Poate tragem lozul câștigător…mai ales că ni s-a zbătut ochiul stâng.
Nu?… Și tragem și…după o vreme ni se zbate stomacul de foame.
Dacă aruncăm o privire în urmă și îi adunăm imaginar pe toți cei pe care ,,i-am tras” nici nouă nu ne vine a crede ce adunătură de ciumeți am putut alege.
Doamne , oare chiar atât de proști am putut să fim?
Mde… totuși,,ezistă o explicație”!
…Nu alegi ce-ți place ție…doar ce-i OK pentru UE!
… Că până la urne candidații se tot cern și vântură!

Washington, scena reafirmării strategice: deputata AUR Cristina-Emanuela Dascălu, în inima democrației americane
Alianța pentru Unirea Românilor desfășoară cea mai amplă vizită politică organizată vreodată de un partid românesc la Washington, la invitația partenerilor republicani din Statele Unite. Un punct central al vizitei îl reprezintă accesul parlamentarilor AUR în United States Congress, una dintre cele mai puternice și influente instituții legislative din lume.
Congresul american, format din Camera Reprezentanților și Senat, este pilonul principal al echilibrului constituțional din Statele Unite, garant al separației puterilor și expresia directă a suveranității populare. Contactul direct cu acest model instituțional reprezintă o sursă de inspirație privind funcționarea unei democrații consolidate, în care legitimitatea politică izvorăște exclusiv din votul liber al cetățenilor.
În acest cadru, delegația a vizitat clădirile Rayburn, Cannon și Longworth – sedii administrative esențiale ale Camerei Reprezentanților, unde își desfășoară activitatea birourile congresmenilor americani. Aceste clădiri nu sunt simple spații administrative, ci adevărate centre de elaborare legislativă și de negociere politică, în care se discută și se decid politici cu impact global. Am vizitat cu precădere clădirea Rayburn, cea mai mare dintre cele trei, simbol al dinamismului și deschiderii instituționale a Congresului. Rayburn House Office Building găzduiește numeroase comisii și birouri parlamentare și este un spațiu al dialogului constant între aleși și cetățeni.
Vizita mea capătă, de asemenea, o semnificație aparte prin parcursul meu academic în Statele Unite – fiind doctor în științe, titlu obținut la University of Tulsa, precum și absolventă a unui program de masterat la Pittsburg State University. Ambele realizări au fost premiate cu distincția summa cum laude, una dintre cele mai înalte recunoașteri academice, confirmând o legătură profundă și constantă cu mediul universitar american.
Această dublă experiență – politică și academică – conferă vizitei mele la Washington o dimensiune suplimentară: aceea a unei punți autentice între România și Statele Unite, construită pe valori comune, rigoare intelectuală și respect pentru merit. Pentru AUR, astfel de profiluri reprezintă expresia unei elite politice care îmbină competența profesională cu angajamentul civic și național.
Prezența la Washington nu este una protocolară, ci profund politică și strategică. Scopul declarat al vizitei este reafirmarea parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite, considerat de partidul AUR drept axa centrală a oricărei politici externe responsabile. Washingtonul trebuie să rămână principalul aliat și reper strategic al Bucureștiului, iar deciziile majore privind securitatea națională și politica externă trebuie armonizate cu partenerul american.
În același timp, delegația AUR transmite un mesaj ferm privind susținerea suveranității naționale, a libertății de exprimare și a legitimității politice, derivată exclusiv din votul liber și direct al cetățenilor. Aceste principii, inspirate din tradiția democratică americană și valorile mișcării conservatoare, sunt considerate esențiale într-un context european marcat de tendințe de cenzură și de relativizare a proceselor electorale.
Un moment distinct al vizitei îl constituie participarea la gala internațională organizată de Republicans for National Renewal, eveniment care marchează împlinirea primului an de mandat al președintelui Donald Trump. Gala reprezintă nu doar o celebrare politică, ci și un prilej de reafirmare a valorilor conservatoare comune: libertatea individuală, identitatea națională, credința creștină și securitatea statului. Este totodată o oportunitate pentru principala forță conservatoare românească de a-și confirma statutul și dorința de colaborare cu principalul partener strategic al României.
Prin această vizită, partidul AUR își afirmă explicit convingerea că America trebuie să rămână un actor activ și implicat în Europa, atât ca garant al securității continentului, cât și ca susținător al proceselor democratice autentice. Experiențele recente din România și din alte state europene demonstrează necesitatea apărării ferme a voinței populare în fața deciziilor politice sau instituționale care o pot distorsiona.
Vizita la Washington se conturează astfel ca un demers de diplomație politică asumată, prin care AUR își consolidează profilul politic și își declară intenția de a promova viitorul României într-un parteneriat transatlantic solid, bazat pe valori comune, respect reciproc și supremația votului cetățenilor.
În timp ce în Cluj-Napoca sunt semnalate situații în care persoane sunt legitimate sau chiar reținute fără un motiv real, autoritățile invocând presupuse riscuri sau intenții care, potrivit celor vizați, nu există în fapt, intervențiile în cazuri concrete par să fie tratate cu superficialitate.
Un astfel de exemplu este reclamat de un clujean care susține că două haine de iarnă pentru copii, alături de fulare și căciuli** -au fost furate din magazinul Decathlon din centrul comercial Vivo Cluj-Napoca. Incidentul ar fi avut loc miercuri seara, în jurul orei 18:46, în zona cabinelor de probă.
„Am constatat dispariția a două haine de iarnă pentru copii, cu fularele și căciulile aferente, lăsate temporar într-o zonă a magazinului, la cabinele de probă”, afirmă bărbatul într-o sesizare transmisă conducerii magazinului.
Acesta spune că a solicitat imediat sprijinul personalului și verificarea camerelor de supraveghere, însă i s-a comunicat că imaginile nu sunt stocate, ceea ce ar face imposibilă orice verificare ulterioară.
„Mi s-a spus că nu se pot verifica imaginile. În aceste condiții, pare că ar fi liber la furat”, susține clujeanul.
Bărbatul afirmă că a prezentat dovezi clare că articolele îi aparțineau – bonuri fiscale și fotografii cu copiii săi purtând hainele respective – însă fără rezultat.
În reclamația sa, acesta invocă cadrul legal european și național privind supravegherea video în spațiile comerciale, subliniind că GDPR și Legea nr. 190/2018 permit stocarea imaginilor pentru perioade limitate, tocmai pentru a permite investigarea unor incidente precum furturile.
Prejudiciul estimat este de aproximativ 600 de lei, o sumă foarte modestă raportat la alte dosare, dar care reprezintă totusi o pierdere pentru o familie obișnuită.
Cazul ridică semne de întrebare serioase: de ce, atunci când există fapte concrete, chiar dacă prejudiciul este relativ mic, reacția instituțională este minimă, în timp ce în alte situații se invocă riscuri sau intenții ipotetice pentru a justifica intervenții ferme ???
@2025 Trompeta Carpaţilor – Gazetă independentă – celebra foaie cu suflet viu de altădată || E-mail: [email protected], [email protected]