De trei decenii și jumătate, România merge pe un drum ce nu mai pare al vieții, ci al oaselor. Un drum unde pașii poporului se lovesc de morminte deschise, de promisiuni moarte, de idealuri îngropate în grabă, fără lumânare. Iar guvernele, schimbate ca măștile unui teatru absurd, continuă aventura acestui traseu macabru, ca și cum ar fi mândria unei națiuni.

Fiecare guvern promite o „ieșire din criză”, dar ceea ce livrează este doar o altă porție de praf pe rănile deschise. Au făcut din conducerea țării o expediție printr-un cimitir fără cruci, unde singurele borne kilometrice sunt scandalurile de corupție, sărăcia și exodul tinerilor. O aventură pe care o plătim noi, cetățenii, cu sănătatea, cu speranța și, uneori, cu viețile noastre.

Acest „drum al oaselor” nu e metaforă gratuită, ci realitatea pe care o simți când intri într-un spital unde nu există medicamente, când privești sate întregi părăsite, când vezi pensionari care-și numără bănuții la pâine. Pe acest drum, fiecare guvern a adăugat câte un strat de suferință, câte o rană adâncă în carnea unei națiuni sleite de puteri.

Și totuși, cu o seninătate cinică, liderii politici vorbesc despre „progres”, „reforme” și „dezvoltare”, ca și cum ar descrie o călătorie spre lumină. Dar lumina aceasta este doar o iluzie proiectată pe zidurile reci ale puterii, în timp ce poporul continuă să sângereze pe caldarâmul istoriei.

Aventura guvernului nu este, de fapt, aventura noastră. Noi nu am ales să mergem pe acest drum. Am fost târâți aici de minciună, de nepăsare și de lăcomia celor care au transformat România într-un laborator de experimente politice. Drumul oaselor continuă nu pentru că poporul l-ar dori, ci pentru că guvernele îl perpetuează, incapabile să găsească ieșirea din acest labirint al suferinței.

Și totuși, poate că într-o zi poporul va refuza să mai fie doar martorul acestei aventuri macabre. Poate că va opri cortegiul funerar al guvernelor și va alege să părăsească drumul oaselor pentru a construi, în sfârșit, un drum al vieții. Dar până atunci, aventura continuă – una în care guvernele se joacă de-a salvarea, iar poporul plătește cu cenușa propriilor vise.

A fugit vacanța cu trenul din Franța și-a rămas boicotu’ să bucure tot prostu’. Uau ce tare , nu se mai deschide școala! Uraaa! Nema buchete de flori, bluzițe scrobite, emoții și lacrimi de rămas bun de la bunici.Libertateee… pe termen nelimitat spune nenea de la sindicat.Ăla care scrie pe tabele la televizor.

Haidărăm mă’ la joacă fraierilor ce mai stați pe gânduri! Da’ ce-o să facă tocilarii și olimpicii? Vai de mama lor! Dacă nici Nabucodonosor nu le-a întins o mână de ajutor, e groasă rău! Că …deh el este cu arbitrajul între instituțiile statului… Mai dă Bolo ceva mai renunță și dascălii la sporul de lehamite

…Da și ăștia a dracu’puteau să mai amâne …Dar nu acum la deschidere’i momentul.

Mde momente și monumente de brambureală. Că și dragostea de studiu e floare rară. Natalitatea mică …după buget, abandonul școlar vioi de nu se poate și exigențele didacticești aiurite.

Istoria se reduce în favoarea cunoașterii trupești mai precoce, Științele naturii și Geografia se prefac că nu știu cât de importante sunt apele și pădurile României.Româna s-a combinat cu engleza și a rezultat mutanta aia …Romengleza.

Păi n’avea dreptate Băse. Ce atâta carte dom’le. Decât un 10 chinuit nu-i mai bun un 7 șmecherit? Și apoi ce atâtea facultăți , liceie, școli de meserii…Ce la hâială și la căpșuni folosesc la ceva? Las’ așa că- i bine așa! Hai trăiască nația!

Ioan Bodea același observator ghinionist care și-a investit pensia în rechizite școlare!

FEȚELE TROMPETEI! Se poate zâmbi fermecător și cu doi dinți pe maxilar. Condiția …să fie sincer indiferent de circumstanțe. Intuind că vi s-a acrit de pocitaniile politice de mânăreli, intrigi și lovituri la gioale vă propun un moment de respiro. Să contemplăm spectacolul vieții fără ură și părtinire! Și asta indiferent unde avem fundurile.In luntrea din dreapta ori în stânga!

Bravos, nene Ilie! Ai reușit ceea ce nici armatele străine, nici bombardamentele și nici foametea nu au putut să facă: ai sărăcit un popor până în măduva sufletului. Ai demolat economia cu viteza cu care cade un bloc făcut din BCA ud, ai distrus agricultura mai repede decât un roi de lăcuste flămânde și ai reușit să faci din școală o sală de repetiție pentru șomeri. Să nu uităm cultura – ai transformat-o într-o parcare pustie pentru idei abandonate.

Și poporul, ce face? Te aplaudă, nene Ilie! Îți pregătește cea mai „istorică” statuie – dar nu de bronz, că nu mai avem bani, ci din sărăcie presată și lacrimi turnate în beton prost. Ești eroul negativ al unei epopei care se scrie singură, cu litere de praf și foame.

Dar hai să facem un exercițiu de imaginație: dacă acest popor ar fi avut educație chinezească, oare ai mai fi reușit? Dacă românul ar fi învățat de mic să muncească cu rigoare, să respecte comunitatea, să nu-și vândă țara pe o plasă cu făină și două promisiuni electorale, ai mai fi avut tu, demolatorule, ce să dărâmi? Ți-ai fi dat barosul de un zid de granit, nu de un perete de lut.

Dar ce noroc pe tine, nene Ilie! Ai prins cel mai moale popor: educația lui se clatină ca o căruță cu roți pătrate, disciplina lui e ca un tren personal întârziat trei ore, iar solidaritatea lui dispare mai repede decât semnalul la telefon pe deal. Ai avut în față nu un neam, ci un cârd de oameni dezbinați, ușor de păcălit și mai ușor de cumpărat.

Și iată-te acum, marele „constructor de ruine”. Țara e praf, dar statuia ta – cea a demolatorului – strălucește în amărăciunea oamenilor. Nu-i de mirare că poporul te slăvește: i-ai oferit un spectacol unic, mai tragic decât orice război și mai comic decât orice glumă proastă spusă la birt.

Bravos, nene Ilie! Istoria te va ține minte nu ca pe un lider, ci ca pe cel care a reușit să facă din România un circ fără cort și un popor de spectatori plătind biletul cu propria lor sărăcie.

Prostia nu este o simplă lipsă de cunoștințe, ci o atitudine. Ea nu se naște din necunoaștere, ci din refuzul de a învăța. Prostia încrezută se crede deșteaptă, iar aroganța ei o face periculoasă. Atunci când prostia încearcă să meargă la școală, nu merge pentru a învăța, ci pentru a-și confirma prejudecățile și pentru a-și hrăni orgoliul.

Pe băncile școlii, adevărata minte se deschide, caută, întreabă și primește cu smerenie răspunsurile. Prostia, în schimb, intră cu ușa spartă, își aruncă părerea ca pe o lege, respinge argumentele și consideră profesorul doar un decor în fața căruia să-și etaleze „știința” de nimic. Pentru prostie, manualul este prea greu, cartea – inutilă, iar gândirea critică – un lux al „fraierilor”.

Când prostia merge la școală, ea nu se ridică, ci coboară nivelul tuturor. Ea ironizează pe cei care se străduiesc, îi ridiculizează pe cei care citesc, îi numește „tocilari” pe cei care muncesc. În realitate, prostia nu caută cunoașterea, ci aplauzele celor asemenea ei.

Adevărata dramă apare atunci când prostia primește diplome. Școala devine atunci nu loc de formare, ci fabrică de impostori. Și, odată scoasă din bancă, prostia cu diplomă se urcă în birouri, intră în funcții, semnează decizii, conduce instituții. Atunci, prostia nu mai este doar ridicolă – devine criminală.

Există însă o speranță: prostia poate fi înfrântă nu prin ceartă, nici prin dispreț, ci prin educație autentică, prin cultură, prin respect pentru adevăr. Școala nu este doar un spațiu cu ziduri și catedre, ci un loc unde sufletul învață să fie liber.

De aceea, când prostia vrea să meargă la școală, adevărata școală trebuie să-i pună oglinda în față și să-i spună: „Nu veni să mă cucerești, vino să te lași cucerită de cunoaștere.”

FEȚELE TROMPETEI! Pamflet. ONOR DRĂGUȚII NOȘTRI MINIȘTRI AU DATO’N BÂIGUIALĂ! Vă amintiți? Am avut unul pe vremuri care ne sugera să mai punem o haină pe noi dacă simțim răcoare.Iar pentru foame o curea strânsă bine făcea minuni! Altul mai nou și mai ,,deștept” ne garanta (prin exemplul personal ) succesul în afaceri dacă începem cu o modestă covrigărie. Eiii…dar ultima recomandare ține pasul cu vremurile…Emană de la o minte luminată…cu multiple participări la olimpiade. Nu…nu vă grăbiți…nu este cel la care v-ați gândit! Nu dom’le, deși chestia asta cu olimpicii se cam repetă.Este vorba despre ditamai titratul preumblător prin lume și binestătător întru mulți ani în pădurea aceia de zgârâie nori de-i zice Yorku Nou . Mde, deștept și bute de carte dar din când în când slobozește niște dume de te ia capul! Cea mai nouă este despre studențime floarea țării care s-a cam buzurluit după ce s-au tăiat bursele. Drept soluție titratul , a propus o soluție șoc. Pentru un student deștept dar calic, part-time- ul e soluția.Că deh…bursele pauză! Nu mai sunt bani.De burse nu, de pensii nu, salarii ioc…doar specialii și sinecurile…hai la joc! Acum căpoșii ăstia de studenți bat mătănii să se termine răzbelul și să reânvie bursele.Doamne ajută! Observatorul vă ține pumnii! Același Ioan Bodea.

București, 26 august 2025 – Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București, judecătorii celor 16 Curți de Apel din țară, precum și judecătorii de tribunale și judecătorii, printre care cei ai Tribunalului Militar București și Tribunalului Iași, și-au suspendat activitatea „pe durată nedeterminată”, până la retragerea proiectului de lege privind pensiile speciale ale magistraților.

Cauzele protestului

Magistrații reclamă o „campanie agresivă împotriva puterii judecătorești” și consideră că proiectul propus afectează grav independența sistemului judiciar și demoralizează cadrele aflate în funcție. Protestele vizează, în principal, modificările propuse prin proiectul Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu.

„Este necesar ca, în exercitarea prerogativelor constituționale de putere în stat, să atragem atenția asupra riscului iminent de distrugere a statului de drept”, se arată în comunicatul Curții de Apel Alba Iulia.

Controverse la Alba Iulia

În cadrul Curții de Apel Alba Iulia, sunt destule cazuri ce au stârnit controverse: dintre șapte vinovați identificați inițial, doar unul a fost considerat responsabil, iar judecătorii ar fi făcut tot ce au putut pentru a masca pagube de sute de mii de euro, potrivit unor surse judiciare. Această situație amplifică nemulțumirile legate de modul de funcționare și independența sistemului judiciar.

Ce tipuri de cauze vor fi soluționate

Judecătorii și procurorii vor continua să soluționeze doar cauzele urgente:

• În materie penală: măsuri preventive, arest la domiciliu, confirmarea ordinelor de protecție provizorii.
• În materie civilă: măsuri de protecție a minorilor, adopții de urgență, ordine de protecție, suspendarea actelor administrative.
• În general: cazurile de „extremă urgență” în penal și civil.

Judecătorii vor continua să motiveze hotărârile deja emise și să își îndeplinească atribuțiile administrative.

Cronologia protestelor

• 13:15 – Curtea de Apel Iași anunță suspendarea activității.
• 13:35 – Curțile de Apel Galați și Alba Iulia se alătură protestelor.
• 14:07–14:10 – Curțile de Apel Oradea și Constanța adoptă aceeași măsură.
• 15:25–16:10 – Tribunalul Brașov și alte tribunale (Bacău, Dâmbovița, Brăila) suspendă activitatea, alăturându-se protestului.

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București

Adunarea Generală a procurorilor a decis suspendarea activității pe termen nelimitat, cu excepția dosarelor urgente, și solicită Consiliului Superior al Magistraturii aviz negativ asupra proiectului de lege.

Procurorii susțin că proiectul:

• Nu rezolvă inechitățile sociale invocate de politicieni;
• Contrazice obiectivele asumate prin PNRR și Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2022–2025;
• Este elaborat fără fundamentare reală și studii de impact;
• Creează instabilitate legislativă și presiune suplimentară asupra sistemului de justiție.

Context politic și legislativ

Proiectul de lege a fost propus de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și vizează modificarea pensiilor speciale ale magistraților. Protestul magistraților survine într-un context tensionat, în care Guvernul condus de Ilie Bolojan și-a angajat răspunderea pe pachetul legislativ care include și aceste modificări.

Criticii susțin că metoda angajării răspunderii guvernamentale reprezintă o procedură profund nedemocratică, permițând Guvernului să treacă legi fără dezbatere parlamentară, chiar și atunci când acestea nu respectă principiile separației puterilor în stat.

Suspendarea activității magistraților afectează funcționarea normală a sistemului judiciar, iar opinia publică urmărește cu atenție evoluția protestului.

Magistrații subliniază că modificarea regimului pensiilor nu are impact bugetar imediat și consideră că scopul real al proiectului este unul politic, destinat să satisfacă promisiuni electorale și așteptări publice, și nu consolidarea fiscal-bugetară.