Petronel Vizitiu

***

Sub cerul de jar,căldura dogorește

Pământul adună cu sete,sudoarea

Și timpul bătrân,în loc se oprește

Privind cum se-ncinge pe lume suflarea.

Copacii,plecați,nu mai cântă nici vântul

Pe câmp fir de iarbă,de jale se frânge

Și soarele arde acum pe pământul

Ce geme în taină de sete și sânge.

În aer plutesc năluci de miraje,

Sclipiri otrăvite ce mint a răcoare

Iar omul pribeag,cu gândul la plaje

Se-ascunde zadarnic de focul cel mare.

Dar vine din zare o șoaptă spre noi

O clipă de nor și de vânt ce adie,

Și-n suflet răsare un cântec de ploi,

Ce stinge durerea,aduce tărie.

O,vreme cumplită,cu patimi de vară

Tu frângi și tu arzi,dar în taină tu crești,

Din chin și din spasm,sămânța de seară

Când norii coboară și doruri unești.

Într-o țară unde liniștea e de aur și corupția e de platină, apare, desigur, problema numărul unu: Ana Birchall – femeia care refuză să tacă atunci când vede mizeria sub preșul de la CSM. Grav. Extrem de grav. Să te agiți, adică să gândești și să vorbești, într-un sistem care funcționează perfect… pentru cei care au dosare de ascuns.

Se zice că Ana Birchall „face scandal”. Cum adică să nu o lași pe doamna Savonea să-și instaleze aleasa Secției Speciale – acel sanctuar legal unde dosarele importante merg să moară în liniște, ca lebedele?

Cum adică să susții că o decizie a CCR (pe vremea lui Dorneanu, nici măcar într-un moment de independență spirituală) a afirmat negru pe alb că doamna Savonea… a mințit? E fake news, evident. Adevărul este un atac la sistem. Și când vine de la o femeie, e deja trădare de gen.

Doamna Birchall a mai comis o faptă scandaloasă: a citit legea. Și, și mai grav, a aplicat-o. A refuzat să semneze ce i s-a dictat. Și mai are și tupeul să spună public că SIIJ a fost un instrument de intimidare, nu de justiție. Alo? Unde trăim, într-o republică?

Apoi, când lumea voia să doarmă liniștită, doamna Birchall a tulburat apele cu detalii jenante: cum că un caz de viol asupra unei minore a fost tratat cu blândețe judiciară fiindcă… cică minora “și-a dat consimțământul”. Din nou, scandal. De ce să te agiți? Nu mai bine mergeam înainte, liniștiți, ca până acum?

Dar, cu încăpățânarea unei persoane care n-a înțeles că sistemul funcționează pe tăceri, doamna Birchall îndrăznește să critice. Public. În fața oamenilor. Pe internet! Unde rămâne scris! Și, de parcă n-ar fi de-ajuns, cere scuze din partea celor care o denigrează. E clar: femeia vrea justiție într-o țară unde noi vrem pace (a se citi: complicitate).

În concluzie, Ana Birchall este exact genul de „agitatoare” pe care o țară sănătoasă la cap ar promova-o în funcții cheie. Dar, cum noi nu suntem sănătoși la cap… ne uităm cum e pusă la colț pentru că a spus adevărul.

***

Pe culmi de dor și plin de glorii,
Tresare-n vânt al patriei vestmânt
Sfânt Tricolor, cu lacrimi în istorii,
Cu sânge scris și vis de legământ.

Albastru-i cer de jertfă și de pace,
Ce-n frunte poartă steaua lui,
Roșu-i tumult ce-n inimi încă zace,
Durerea și iubirea neamului.

Iar galbenul, din spice și din soare,
E pâinea-n vatră și-al dreptății glas,
E crinul viu ce-n inimă răsărare
Și-n veacuri n-a dat înapoi un pas.

Și parcă-l văd pe Ștefan din cetate,
Și-un Decebal ce-n stânci e azi de strajă,
Cu tine-n frunte, steag de libertate,
Să nu ne-nfrângă nimeni, nici o vrajă.

Rămâi, drapel, cu neamul tău de pază,
Pe câmp, în carte,în vis și în altar
Căci cât va fi în noi inima trează,
Tu tricolor vei șade veșnic la hotar.

Cum Presa Mainstream Acoperă Mizeriile din Justiție

Într-o perioadă în care accesul la informație este nelimitat, presiunea asupra presei de a livra știri rapide și captivante este mai mare ca niciodată. Cu toate acestea, această căutare a audienței rapide nu trebuie să se facă în detrimentul veridicității și corectitudinii informațiilor prezentate. În special atunci când vine vorba de cazuri judiciare complexe, presa mainstream poate cădea în capcana publicării unor știri false sau distorsionate, care nu doar că afectează reputația celor implicați, dar subminează și încrederea publicului în sistemul judiciar.

Un exemplu relevant al acestei practici este felul în care unele instituții media au tratat cazuri de șantaj, înșelăciune și falsuri în acte publice. De multe ori, jurnaliștii aleg să se concentreze pe o singură persoană acuzată, ignorând în totalitate dovezile clare care indică implicarea altor persoane influente. Această abordare nu reflectă realitatea complexă a unui dosar, ci mai degrabă o narațiune simplificată care poate capta atenția cititorilor. Aceste informații incomplete, bazate pe selecția unor fapte sau evenimente, au un impact negativ asupra tuturor celor implicați și creează o imagine greșită a întregii situații.

Mai mult, în anumite cazuri, autoritățile judiciare și mass-media pot fi influențate de relațiile personale și profesionale ale celor implicați, ceea ce poate duce la un proces de justiție dezechilibrat și parțial. Relațiile dintre judecători, avocați și alți actori din sistemul judiciar pot ridica întrebări cu privire la imparțialitatea deciziilor luate, mai ales atunci când se pare că anumite persoane beneficiază de un tratament preferențial. Astfel, presiunea de a proteja anumite figuri influente poate duce la o cercetare incompletă a faptelor și la omisiuni grave în cadrul anchetelor.

De asemenea, manipularea informațiilor de către mass-media poate influența percepția publicului asupra unui caz, chiar înainte ca justiția să își facă datoria. Unii jurnaliști, în loc să prezinte faptele obiectiv și să asigure o informare corectă, aleg să se concentreze pe aspecte care ar putea părea mai scandalos sau mai interesante pentru cititori, dar care sunt departe de a reflecta realitatea procesului juridic.

În astfel de circumstanțe, este esențial ca jurnaliștii și instituțiile media să înțeleagă responsabilitatea pe care o au în fața publicului. Fiecare caz trebuie tratat cu respect și cu o abordare echilibrată, iar informațiile prezentate trebuie să fie verificate și să reflecte întreaga complexitate a situației. Ignorarea sau distorsionarea faptelor nu doar că periclitează credibilitatea presei, dar poate dăuna și drepturilor fundamentale ale celor implicați, inclusiv dreptul la un proces echitabil.

Un sistem de justiție eficient și corect presupune nu doar respectarea legii de către autorități, ci și un jurnalism responsabil care să contribuie la informarea corectă a publicului. În acest sens, este esențial ca mass-media să se angajeze într-un demers obiectiv și profesionist, asigurându-se că fiecare poveste este prezentată în mod transparent și echitabil, fără a favoriza interesele unor grupuri sau persoane influente. Numai astfel, se va putea restabili încrederea cetățenilor în instituțiile judiciare și în presă.

România, anul de grație 2025. Într-o țară în care încrederea în Justiție s-a evaporat mai repede decât un dosar de corupție la clasare, judecătoarea Lia Savonea este încoronată oficial ca Noua Șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).

Votul? O formalitate: 9 voturi „pentru”, 1 „împotrivă” – probabil o greșeală de apăsare pe buton, fomală sau ulterior aspru sancționată de Inspecția Judiciară.

Ce înseamnă revenirea Liei Savonea?

Pentru unii, e ca și cum ai da restart unei erori de sistem. Pentru alții, e ca și cum ai pune un crocodil la conducerea unei ferme de rațe și te-ai aștepta ca nimeni să nu fie înghițit.

„Lia Savonea este o legendă vie a sistemului. Un simbol al epocii în care CSM-ul decidea cu o mână de fier și un telefon discret în cealaltă,” spun surse care au dorit să-și păstreze anonimatul și libertatea.

Reacții (imaginate, dar foarte probabile)

• Comisia Europeană: „Ah, iar?”
• Transparency International: „E ok, România rămâne laboratorul nostru de testare democratică. Să vedem cât mai rezistă.”

Interviul de la CSM – un moment istoric al teatrului absurd

Potrivit unor surse care și-au scos bateriile din telefon, interviul a decurs lin:

– Savonea: „Voi garanta independența Justiției, așa cum am garantat-o pe vremuri, când eram în război cu tot CSM-ul în 2019.”
– CSM: aplaudă
– Un judecător timid: „Dar, doamnă, există voci care spun—”
– CSM: „Tăcere, sau te excludem preventiv din magistratură.”

Ce urmează?

Noua conducere a ICCJ va avea 3 ani să demonstreze că Justiția nu a murit. A fost doar pusă în stand-by, pe fundalul unui talk-show în care corupții au microfonul principal.

Concluzie: Nimic nou sub soare, volumul 2

După numirea Roxanei Petcu pentru încă 3 ani la Inspecția Judiciară, numirea Liei Savonea la conducerea ICCJ era pasul firesc. Un puzzle care se completează singur, cu piese folosite și miros de prescripție.

Ne rămâne doar să ne întrebăm:
Ce urmează? Să-l reabilităm pe Dinu Patriciu ca simbol al transparenței fiscale? Să-i punem pe Liviu Dragnea și Gigi Becali la Comisia de Etică?

Nu vă faceți griji. E doar satiră.
Sau, cine știe… poate breaking news de săptămâna viitoare.

PAMFLET.

„Boss! Mă voi târâ pe coate și genunchi prin colbul iertăciunii să vă pup ciucurul papucului!”

Sunteți la curent cu planurile premierului nostru? Ați auzit discursul? Ați încercat vreodată sentimentul de a rămâne ,,trăsnit’’ la aflarea unei vești?

Ei bine așa am rămas eu, când l-am văzut și auzit pe boss! Întunecat și crâncen tuna și fulgera!…

„Sunteți gata? Trecem la treabă? Jos privilegiile, sinecurile, nepotismele, cheltuielile inutile, hoțiile și intrigile!… Luptăm, murim dacă e cazul da’ tre’ să învingem! Ssssunteți gata? Ssssă ….trecem la atac!.. Atac la baionetă contra sssssinecurilor …șșșiii a privilegiilor …șșșii a pensssiilor sssspeciale …”

S-au deschis deodată cerurile în fața mea și l-am văzut în carne și oase pe Mihai Bravu, crunt și nemilos:

„– Iată pohta ce-am pohtit! O lume curată dreaptă și harnică, fără învârtiți, combinagii, lichele, pupincurști, mafioți, …nepoți de comuniști!… „

Mi s-a făcut pielea de găină și o rușine insuportabilă m-a trăsnit în moalele capului.

Cât de prost am putut fi să nu am încredere în acest fiu al neamului trimisul al Domnului să ne scape de belele sărăcie umilință și sclavie! Așa ceva nu am mai simțit ă… ă… ă… de la validarea neamțului ăla prezentabil înalt ca bradul și care până la urmă s-a dovedit a fi prost ca gardul! Neee… da’… nu se poate… să mai primim încă un bocanc în bot.

Și totuși junghiul îndoielii rece ca gheața m-a săgetat iarăși. Îngrozit mi-am adus aminte de… lucrul bine făcut, cap de neamț România educată, ciuma roșie și toate ălea! S-au inceput a învârti toate în capul meu! Caruselul groazei! Speranță amestecată cu disperare, furie, îngrijorare, incertitudine, miros de praf de pușcă și dărâmături… Ce se întâmplă ne pierdem în haos ?

Năuc și confuz am dat cu ochii de factura E.ON și m-am trezit imediat cu o nădușeală rece în spate! „E.ON…? ăsta a cui mai este?… Se triplase! Observatorule …ia un distonocalm că-i groasă! Mai ai pastile? Vezi că și astea nu se știe… fă-ți un stoc acolo… să fie!”

Același inocent observator Ioan Bodea!

București — Aflată într-o competiție strânsă cu sine însăși, judecătoarea Roxana-Ioana Petcu a reușit performanța de a câștiga fără adversar funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare pentru încă trei ani. Victorie clară, din prima rundă, cu scorul de 1 la 0 pentru justiția disciplinară!

Într-un comunicat de presă imaginar, doamna Petcu le-a transmis magistraților „să stea liniștiți” și „să nu mai încerce să gândească singuri”, deoarece Inspecția se va ocupa personal de sancționarea oricărei forme de gândire critică.

„Am dovedit că pot face ordine. În trei ani, am exclus oameni nevinovați de atâtea ori încât cred că merit o pensie specială de cinci ori mai mare decât a lor.”, ar fi declarat ea într-un moment de sinceritate accidentală.

Răspuns așteptat: De ce este protejată judecătoarea Tâmpea Teodora de la Curtea de Apel Alba?
Într-un colț uitat de țară, mai exact la Curtea de Apel Alba, judecătoarea Tâmpea Teodora pare să fi descoperit rețeta magică pentru a proteja infractori și a umili victime, în special femei. Întrebarea care plutește în aer, ca o muscă persistentă într-o sală de judecată fără aer condiționat: De ce tace Roxana Petcu?

De ce nu se deschide niciun dosar disciplinar când o femeie este umilită în instanță, când deciziile judecătoarei Tâmpea sfidează orice logică juridică și morală? O fi pentru că „nu se poate controla toată lumea” sau pentru că există un club exclusivist al impunității?

Reforma lui Nicușor Dan – „Se face, dar nu chiar acum”
Între timp, președintele Nicușor Dan a reacționat prompt. Într-un interviu la un post de radio cultural pe unde emite doar jazz ambiental și idei progresiste, el a spus că reforma Inspecției Judiciare „este importantă, dar trebuie gândită matematic, cu integrale și derivate morale.”

Victimele: de la disciplinare la răzbunare
Judecătoarele Daniela Panioglu și Nadia Guluțanu, excluse pe bandă rulantă, au devenit deja campioane naționale la „anulat abuzuri la Înalta Curte”. Practic, dacă ar exista o Olimpiadă a magistraților umiliți, România ar lua aurul la toate probele.

Concluzie:
În timp ce Festivalul Iei din Spania reunește români cu lacrimi în ochi, în Justiția de acasă tot lacrimi curg — dar de frustrare, nu de emoție. Doamna Petcu are încă trei ani să mai arate ce înseamnă disciplină: una cu batista pe țambal și biciul pe cei care îndrăznesc să vorbească.

Rămâne să vedem dacă, într-o bună zi, Roxana Petcu va răspunde la întrebarea esențială: de ce se protejează judecători care își bat joc de victime și în special de femei? Sau poate că răspunsul e deja cunoscut și doar tăcerea mai trebuie scrisă în motivare.

ZBOARĂ STOLURI DE…RACHETE

***

Stoluri, stoluri de rachete,
Zboară-n cer ca blestemate,
Nu-s cocori, nici păsări sfinte,
Ci dureri neîmpăcate.

S-a dus pacea de-altădată,
S-a-nnegrit pe lume zarea,
Focul morții, ca o fată,
Își dansează-n zbor visarea.

Clopotele bat în cruce,
Stelele s-au stins pe cer,
Lacrimi cad, nimeni n- aduce
Niciun dor, niciun mister.

Ura,azi dezlănțuită,
Rupe-n două-al firii drum,
Lumea-ntreagă e rănită
Raiul s-a umplut de fum.

Arde codrul, cântă vântul
Liturghii din foc și plumb,
Timpul plânge tot cuvântul
Scris de mame pe mormânt.

Ce-a rămas e doar tăcere,
Un pământ cu suflet frânt
Iar iubirea? Doar durere,
Sub un cer acum cărunt.

Și din veacul ce apune,
Se mai vede-n depărtări
Un copil strigând pe nume
Jucăriile din zări…

Dar răspuns nu-i, nici tărie,
Doar un vuiet se aude
Stoluri, stoluri de urgie,
Lumea,doar atât aude…