Judecătoarea Ancuța Popoviciu de la Judecătoria Constanța a reușit să anuleze în instanță una dintre sancțiunile disciplinare primite în 2024, însă faptele pentru care a fost cercetată și suspendată nu dispar. Decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 12 mai 2025 anulează suspendarea de patru luni dictată de CSM pentru presupusa exercitare a funcției cu gravă neglijență – dar nu infirmă că aceasta a existat.

De altfel, hotărârea vine la doar o zi după ce Popoviciu și-a încheiat o altă suspendare, de trei luni, primită tot pentru gravă neglijență, dublată de lipsa de celeritate în soluționarea cauzelor. Spre deosebire de sancțiunea anulată, acea pedeapsă a fost menținută definitiv tot de Înalta Curte, în februarie 2025.

ICCJ: Sancțiunea din noiembrie 2024, anulată. Completul s-a schimbat în ultimul moment

Dosarul nr. 19/1/2025 s-a judecat în fața unui complet format din judecătorii Carmen-Mihaela Voinescu, Liliana Vișan, Mihai-Andrei Negoescu-Gândac, Bogdan-George Florescu și Marian Buda. Inițial, în complet figura și judecătoarea Ianina-Blandiana Grădinaru, care însă s-a abținut – fără explicații oficiale, dar cu un motiv evident: este soția magistratului CSM Daniel Grădinaru, cel care votase sancționarea judecătoarei Popoviciu. În locul acesteia a fost cooptat Marian Buda.

În mod ironic, anularea celei de-a doua sancțiuni vine după ce judecătoarea Popoviciu a isprăvit deja prima pedeapsă, ceea ce ridică întrebări legate de oportunitatea și utilitatea deciziilor disciplinare în ansamblu – dar și despre dublul standard în aplicarea lor.

Cazul Mangalia: o eroare „umană” cu impact major

Cazul care a generat valul de sancțiuni este cunoscut în spațiul public drept „cazul Mangalia sau cazul Vlad Pascu”. După campania de presă , autoritățile judiciare – în frunte cu Inspecția Judiciară și CSM – au reacționat sub presiunea presei și a opiniei publice.

Judecătoarea Popoviciu a fost acuzată de exercitarea funcției cu gravă neglijență în baza art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022. În alt caz, suspendarea de 3 luni a avut la bază și nerespectarea repetată a obligației legale de a soluționa cauzele cu celeritate (art. 271 lit. g teza I din aceeași lege).

Semne de întrebare: achitare juridică, dar nu și morală

Deși Înalta Curte a decis anularea ultimei sancțiuni, nu înseamnă că faptele care au generat cercetarea dispar sau că reputația judecătoarei este automat reabilitată. Mai ales că într-un alt caz, tot ICCJ a considerat că aceeași judecătoare merită suspendarea din cauza gravității neglijenței.

Absența unei reacții oficiale a CSM după achitare este, de asemenea, relevantă. După ce s-a grăbit să aplice sancțiuni, Consiliul Superior al Magistraturii pare să fi pierdut din vedere rolul său în garantarea reputației sistemului judiciar – fie și în cazul în care greșelile sunt dovedite, iar responsabilitatea trebuie asumată.

Între timp, în alte instanțe, cum ar fi Tribunalul Alba, unii magistrați primesc sporuri sau recompense chiar și în cazuri unde deciziile contravin flagrant drepturilor fundamentale ale omului sau dispozițiilor din Codul penal.

Judecătoarea Ancuța Popoviciu a câștigat o bătălie în instanță, dar imaginea sistemului judiciar iese din nou șifonată. Chiar și o achitare disciplinară nu poate șterge cu buretele circumstanțele concrete ale cazului, impactul asupra celor implicați și suspiciunile rezonabile că în unele cazuri justiția pare a se aplică selectiv – după statut, poziție și context politic.

Ne Paște cineva:

Nu orice nebun poate fi rege în virtutea moștenirii.

Cică am fi niște proști. Mai există și exagerări.

Românii vor schimbare. De la alții.

Cine n-a învățat din istorie, e condamnat s-o repete.

Copii nu se premiază pentru biruință, ci pentru rezistența la înfrângeri.

Moș Sictir

Harghita, România – Una dintre cele mai mari și mai vechi comori subterane ale țării, Salina Praid, nu mai e doar un obiectiv turistic cu miros de aerosoli și suveniruri cu Dracula. E acum o bombă ecologică și economică, cu ceasul spart și cu cheia pierdută.

Atenție: O parte din salină s-a prăbușit deja. Și nu, nu e o metaforă despre administrația publică din zonă – deși ar putea fi.

În timp ce autoritățile „monitorizează” situația de pe margine (a se citi: beau o cafea și dau vina pe ploile din calendar), localnicii… se uită. Unii fac live pe Facebook, alții se uită la groapă ca la televizor: fără să schimbe canalul, fără să intervină, doar cu o oarecare „miorlăială” în fundal.

Apă s-a dus, sare s-a dus. Venit? Doar prin visație.

După decenii în care salina a fost singura sursă reală de venit a zonei – aducând turiști, aerosoli, sare și speranță – cetățenii, împreună cu administrația, au reușit performanța națională de a distruge cu mâna lor ceea ce era de neînlocuit. Defrișări, construcții haotice, drenaje uitate și zero planuri de intervenție au transformat comoara în crater.

Inundații și un viitor lac sărat… din indiferență amară

Acum, inundațiile recente au agravat criza. Apele din râurile Târnavei au început să se infiltreze în golurile salinei, punând în pericol integritatea întregii structuri subterane. Se vorbește în șoaptă despre un lac sărat care se poate forma la suprafață – un mic Marea Moartă cu papanași la poartă.

Dar să nu disperăm: autoritățile s-au mobilizat! Nu cu pompe, ingineri sau soluții, ci cu… comunicate. Pregătesc „scenarii”, „planuri de urgență” și „modele 3D ale dezastrului” – perfect inutile în fața realității care deja crapă la propriu.

Și acum, cireșica pe colivă: Sarea strategică a României, în mâinile cui?

Și acum, cireșica pe colivă: Sarea strategică a României, în mâinile cui?

Într-un act de poetică ironie administrativă, Salina Praid – rezerva națională de sare a României – este administrată de ROMSALT Praid, firmă aflată probabil sub influența liderilor UDMR si a guvernului de la Budapesta, într-o zonă cu majoritate UDMR. Cum zic oamenii din zonă: „nici măcar sare nu mai știm păstra, darămite onoare!”

Ce e și mai trist? Nu faptul că zona este condusă de UDMR, ci că statul român a abandonat-o complet, lăsând-o pradă politizării, nepăsării și infiltrațiilor (de apă, de castori și de interese).

În loc de concluzie: Nu ne spuneți că n-ați știut. A fost acolo sub nasul tuturor.

Și totuși, ne întrebăm: unde ne sunt si unde au fost specialiștii? Unde au fost jurnaliștii de investigație? Unde sunt miniștrii care promiteau „protecția resurselor naționale”?

S-au pierdut, probabil, în cea mai adâncă mină din România: MINA DE INDIFERENȚĂ.

Prima conferință de presă din mandatul de președinte al lui Nicușor Dan are loc în scurt timp la Palatul Cotroceni.

Cele mai importante declarații ale președintelui Nicușor Dan:

• Q: Ați susține sancțiuni mai dure pentru cei care nu plătesc TVA? Nicușor Dan: A: Desigur. Chestiunea este că România a promis de mult timp că va face progrese în colectarea TVA și a făcut anumite progrese, problema a fost că cheltuielile au crescut mult mai mult decât am reușit noi să avem venituri raportate la PIB. Discuția este acum în a convinge Comisia și piața financiară: Care sunt acele măsuri cuantizabile cu efect direct asupra bugetului și colectarea TVA nu este una din ele.
• Q: România are unele din cele mai mici pensii din UE, cu toate astea, liderii politici spuneau că o variantă este aceea ca pensionarii cu pensii mari să plătească contribuția la sănătate. Vi se pare o măsură bună? Nicușor Dan: Sunt extrem, extrem de multe variante pe masă, niciuna nu a fost agreată, dar nici n-a fost pusă în discuție ca să existe un consens asupra ei. E una din măsurile din pachet, nu pot să vă confirm nici pragul de 2500 lei, e o discuție în curs.
• Q: Vedem o repoziționare a SUA, secretarul american nu va participa la Remmstein, România va prelua o parte din costuri? Nicușor Dan: Pentru moment, dincolo de o schimbare, o perspectivă de schimbare a preocupării SUA înspre Asia dinspre Europa și care e o chestiune de ani de zile nu s-a pus în discuție relocări de trupe
• Q: Legat de NATO, care sunt obiectivele României pentru următorul Summit NATO? Nicușor Dan: A: Din informațiile de până acum 90% din discuțiile de la Summitul NATO vor fi despre procentul de cheltuieli pentru Armată, Asta va fi dezbaterea. Credem că bineînțeles că cu cât ești mai aproape de flancul estic al NATO cu atât amenințarea ți se pare mai mare. Eu cred și inclusiv la Vilnius a fost discuția asta. Cred că amenințarea rusă e pentru întreaga Europă și e foarte important să avem o solidaritate europeană inclusiv pe creșterea cheltuielilorÎn opinia mea, dincolo de faptul că România a avut o direcție clară, a fost corectă cu partenerii săi în structurile europene și euro-atlantice, România nu a fost suficient de activă și îmi doresc să îl corectăm, să ne susținem interesele: integrarea Republicii Moldova, pachetul financiar 208-2034 etc
• Q: V fi o variantă potrivită ca pachetul de măsuri fiscale să fie trecut prin asumarea răspunderii? S-a discutat? Nicușor Dan: S-a discutat în treacăt acest scenariu. O să vedem. Să vedem mai întâi pachetul
• Q: Excludeți să aveți un premier tehnocrat? Nicușor Dan: Vă confirm că aceste discuții au avut loc, în momentul dde față nu sunt excluse niciuna din variante
• Q: Spuneați după anularea alegerilor din 24 noiembrie că este nevoie de o mai mare clarificare a deciziei CCR. Ați ceru serviciilor să vă furnizeze date? Nicușor Dan: Voi încerca să înțeleg ce s-a întâmplat și în măsura în care această discuție trebuie să fie în CSAT, sigur
• Q: Există riscul să ne întoarcem în 2018 când CCR a anulat decizia din CSAT și s-au oprit multe dosare?Nicușor Dan: Din câte îmi aduc aminte CCR a zis ce am spus eu că SRI și-a depășit atribuțiile legale
• Q: Vreți în următoarea ședință CSAT să introduceți servicii în chestiunea de evaziune. Aduce aminte de Traian Băsescu, au fost foarte multe critici pe dosare politice. Cum veți ține sub control această problemă? Nicușor Dan: Evaziunea fiscală este deja în strategia națională de securitate. Ceea ce noi trebuie să facem este să fim foarte clari până unde acționează serviciile de informații. Pentru că evaziunea este o chestiune de securitate națională ei trebuie să fie preocupați și să găsească informațiile despre această problemă și totul este ca rolul lor să se oprească la a furniza aceste informații către ANAF și parchete. Un director civil al SRI poate avea asta ca principală misiune. Să nu mai ajungem să avem o interferență a serviciilor mai mult decât este cazul
• Q: E nevoie de directori noi la servicii, sunteți mulțumit de lupta anticorupție? Nicușor Dan: A: Nu sunt deloc mulțumit de procesul anticorupție, sunt zone întregi neglijate de statul român. Imediat după ce terminăm cu chestiunea deficitului și formarea guvernului, partea de justiție o să fie principala mea preocupare, inclusiv discuții cu șefii parchetelor, discuții despre planurile de management cu noii șefi de parchete care vor avea un mandat începând cu 2026. Statul român are restanțe foarte, foarte mari. E nevoie de un director civil la SRI, foarte posibil un director nou la SIE
• Q: Se conturează un guvern format din aceleași partide care au dus la situația de azi cu deficit bugetar 9%. Vorbeați în campanie că nu vor crește taxe și impozite, aseară a apărut un plan în care nu am văzut nicio măsură de eficientizarea statului, ci mai degrabă majorări de taxe. De ce trebuie să plătească românii ce au produs partidele care acum vin la guvernare? Nicușor Dan: Mai multe întrebări pe care mi le-ați pus. În primul rând, asta e configurația Parlamentului, nu suntem într-o situație teoretică, suntem într-o situație practică în care trebuie să luăm măsuri rapide, nu ne permitem alegeri anticipate, trebuie să lucrăm cu parlamentul votat de români. În discuțiile cu liderii partidelor, toți au fost de acord că nu mai merge cum a mers. Trebuie să facem acele restructurări ale aparatului de stat care sunt normale, trebuie să reducem indemnizațiile oamenilor din diferite consilii de administrații, trebuie să tăiem tot felul de sinecuri. Trebuie să comasăm foarte multe instituții, de exemplu deconcentrate. Problema este că avem nevoie de cel puțin 6 luni ca multe dintre lucrurile astea tehnice să fie realizate. Nu putem să facem în 30 de zile comasarea mai multor instituții, e nevoie de o mică analiză. Până la 30 iunie, pachet de acte normative care să dea garanția mediului financiar că suntem serioși, reducerea deficitului, urmând ca viitorul guvern să vină cu ajustări ale aparatului de stat până în 2026
• Q: Când vor fi exceptate cheltuielile militare de la calculul deficitului? Nicușor Dan: Pe de-o parte, Comisia Europeană spune mai puțin de 3% deficit și vă exceptăm cheltuieli militare din acest deficit. Pe de altă parte, acel deficit trebuie să-l plătești de undeva, din împrumuturi. Chiar dacă sumele alea nu intră în ținta de 3% trebuie să fie plătite din împrumuturi
• Q: Anul trecut ați folosit o pizza ca să arătați bucureștenilor cum se împarte bugetul local. Cum arată astăzi pizza? Nicușor Dan: A: Da… da… (râde, n.red.) Cred că dacă vreți o analogie cu pizza noi de ani de zile plătim o pizza medie și mâncăm o pizza mare, cam asta e analogia și diferența trebuie să fie plătită de cineva. Un lucru bun care s-a întâmplat în ultimii ani e creșterea încasărilor ca procent din produsul intern brut, suntem la 30% am plecat de la 26%. Pe măsură ce o să consolidăm ANAF, reducem din evaziunea fiscală, procentul o să crească. Chestiunea e că cheltuielile statului au crescut mult prea mult față de procentul din PIB și trebuie să ajustăm
• Q: În privința discuțiilor referitoare la guvern, ce s-a conturat până acum, vom avea premier politic / tehnocrat. Și schița de propuneri de joi, referitoare la deficit, există măsuri conturate? Mențineți declarații privind TVA? Nicușor Dan: A: Așa cum am spus, nu s-a discutat de persoane până în momentul acesta, bineînțeles că au fost puse pe masă, așa cum spuneți dumneavoastră, diferite scenarii de prim-ministru, dar fără ca persoane să fie nominalizate. Așteptăm, așa cum este firesc, un acord pe program și imediat după o să discutăm și de nume. În ceea ce privește măsurile, ce va rezulta joi va rezulta o listă de măsuri cu impactul bugetar al fiecăruia și impactul bugetar imediat. Nu suntem la momentul în care să spunem că am agreat ceva. Îmi mențin că toate discuțiile pornesc de la asta (să nu crească TVA, n.red.)

• PROCURORII CSM AU ELIMINAT ANOMALIA – Secția de procurori a CSM l-a reprimit pe procurorul PICCJ Aurelian Mihaila în concursul pentru Inspectia Judiciara. Secția a anulat hotararea prin care comisia de concurs îl respinsese pe Mihăilă pentru o sancțiune deontologica din 2014. In noile legi ale justitiei, obligat de CCR, Cătălin Predoiu a introdus doar radierea sancțiunilor disciplinare, nu și a celor deontologice. CSM a suplinit vidul legislativ aplicând CEDO Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii trebuie să fie imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu legea şi în mod imparţial, cu respectarea egalităţii de arme şi a drepturilor procesuale ale părţilor. Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. Hotărârile pronunţate în căile de atac nu intră sub imperiul acestor restricţii. |

Distincția între disciplină și deontologie la sancțiuni e o dovadă a corupției sistemice din instituțiile de justitie. Ea implica faptul că cineva care respecta deontologia poate fi sancționat disciplinar și faptul că nerespectarea deontologiei nu duce automat la sancțiune disciplinară. Aberații pe bandă rulantă. Specialiștii în drept din Ro sunt într-o mare hazna doctrinară. Consecințele practice sunt evidente.

Predoiu și guvernul ăsta de incompetenți v a zbura odată cu venirea la președinție a lui George Simion… adio băi, adio… Distincția între disciplină și deontologie la sancțiuni e o dovadă a corupției sistemice din instituțiile de justitie. Ea implica faptul că cineva care respecta deontologia poate fi sancționat disciplinar și faptul că nerespectarea deontologiei nu duce automat la sancțiune disciplinară. Aberații pe bandă rulantă. Specialiștii în drept din Ro sunt într-o mare hazna doctrinară. Consecințele practice sunt evidente.

Pompiliu Comșa

În fața urnei „Dezacord” pe renegocierea PNRR. România riscă să piardă cel puțin 10 miliarde de euro. Ministrul Boloș: „Nu stiu dacă e un eșec” Trebuie sa salvam planeta ! Nu cărbune nu vaci nu hidrocentrale mâncare mai putina taxe mai mari frig și întuneric Ceaușescu a înviat! Agenda Green Deal trebuie îndeplinită Sexo-marxisti aplauda fericiți Continuă să se voteze de aproape două ori mai mult în diaspora decât la turul întâi Noi date despre cum votează românii din Marea Britanie. Diferența între centrul Londrei și periferie Tapalagă acuză Hotnews că „joacă cu Simion și AUR”. Tolontan respinge acuzațiile, Simion intervine: „Ce-ai pățit, propagandistule?” Bloomberg sugerează că investitorii mizează pe o victorie a lui Nicușor Dan George Simion și-a închis singur contul de TikTok, ca să se victimizeze S-a plimbat costumat într-o pancartă care îndemna la vot într-un mare oraș al țării și susține că a întâlnit doar blazare Cel târziu luni dimineață vom ști cu precizie cine a câștigat alegerile prezidențiale Conturile AUR, blocate de Libra Bank. Banca a sesizat și Spălarea Banilor pentru tranzacții suspecte Faliment: dacă Simion câștigă, băncile vor vinde luni dimineață titlurile de stat pe care le dețin, cu efecte catastrofale asupra României Mai mulți membri ai Academiei își arată susținerea, indirectă, pentru Nicușor Dan: cer un vot pentru „calea europeană” Mizeria maximă a lui Simion: șefa POT îi cere lui Nicușor Dan “să declare public că nu suferă de nicio afecțiune psihică” ROBOR a atins cea mai mare valoare din ultimele 27 de luni. În funcție de acest indice se calculează majoritatea creditelor în lei Piedone stoarce statul român de peste 160.000 de euro pentru că a fost condamnat pe nedrept în dosarul Colectiv Surpriză: Nicușor Dan a ajuns pe primul loc la cotațiile pariurilor de pe Polymarket, deși un troll rus a încercat o manipulare în favoarea lui Simion Autostrăzile A7 și A8, esențiale pentru dezvoltarea estului României, Iașiul trebuie să fie un motor de dezvoltare, spune Nicușor Dan Cetățeanul turmentat

Una e miau și alta mi-au.

E promovat nu pentru ce știe, ci pe cine știe.

Tâlharii de ieri, tefeliștii de azi.

Vine calul, vă ia valul.

Cei care pleacă peste graniță vor fi îmbălsămați chiar decedații și puși într-un sicriu.

Moș Sictir

În România, femeile sunt ucise de soții și iubiții lor, sunt abuzate, mințite, înșelate, trimise să facă bani vânzându-și și corpul. Altele sunt băgate în pușcărie când îndrăznesc să se apere sau trăiesc cu frica zilnică în suflet, cerând ajutor care nu vine niciodată.

Prea puține sunt iubite. Prea puține sunt apărate. Prea multe sunt îngropate.

Sâmbătă, 31 mai. O seară de primăvară târzie. La Ștefăneștii de Jos, în Ilfov in cartierul Cosmopolis, o tânără se plimba cu fetița ei de doar trei ani. O prietenă le însoțea. Aerul cald, liniștea aparentă a unui cartier rezidențial modern – nimic nu anunța ceea ce avea să devină o tragedie sfâșietoare. În câteva secunde, lumea Teodorei Marcu s-a năruit sub patru focuri de armă. Două au lovit-o direct în piept și abdomen. În pântecele ei era o altă viață, nedesprinsă încă de inimă. Amândouă s-au stins.

Teodora avea doar 23 de ani. A iubit, a sperat, a visat. A fost rănită, umilită, urmărită. A cerut ajutor. Nu l-a primit.

Un trecut marcat de abuz, o viață frântă prea devreme

Totul a început cu ani în urmă, când era doar o copilă. Avea 14 ani când s-a îndrăgostit de Robert Lupu, zis „Wolf”, un bărbat care i-a promis că o iubește și că este singur. Era o minciună. Minciuna s-a transformat, cu anii, în teroare.

După doi ani de relație, Teodora a încercat să se desprindă. S-a căsătorit, a devenit mamă. Dar nu a scăpat niciodată cu adevărat. Robert o urmărea, o suna, apărea în calea ei. A cerut un ordin de protecție. A fost doar o hârtie.

„Nu puteam să scap. Era mereu acolo. Și, într-un mod ciudat, simțeam că nu am cum să-l dau afară din viața mea. Am cerut ordin de restricție. Nu l-a oprit,” spunea ea, cu o sinceritate tulburătoare, în emisiunea Insula Iubirii.

„Tremura efectiv de frică”, a spus avocatul, explicând că Teodora avea atacuri de panică de câte ori apărea fostul iubit. El îi trimitea mesaje în care o amenința că „ori tu, ori eu, unul dintre noi moare”, „nu scăpați de mine” și „te fac vedetă internațională”.

Dosarul inițial de la Parchetul Bacău a fost declinat la DIICOT, care a clasat cercetarea pentru accesul ilegal la sisteme informatice, considerând că fapta nu e gravă și nu prezintă interes public.

Celelalte acuzații – amenințare, hărțuire, furt – au fost trimise înapoi la parchet, fără rezultat. Tribunalul Bacău a confirmat, în 2022, clasarea anchetei, motivând că trecerea timpului a „diminuat rezonanța socială a faptei”.

Ultimul drum

În acea seară de mai, a ieșit cu fetița la plimbare. Poate vorbise cu bebelușul din burtică, poate își făcuse planuri despre cum va arăta viața în patru. N-a știut că urma să își trăiască ultimele clipe. Sotul ei Alex Marcu avea un spectacol la Chisinau.

Robert a venit cu arma și a tras. A tras fără milă, cu ură, cu o sete de control pe care nici moartea nu a mai putut-o opri. A fugit, apoi s-a sinucis. L-au găsit mort, în apropiere.

O fetiță de trei ani a privit

Poate cel mai sfâșietor detaliu nu e doar moartea unei tinere și a copilului ei nenăscut, ci imaginea unei fetițe care și-a văzut mama prăbușindu-se în fața ochilor. Ce poate înțelege un copil de trei ani despre moarte? Ce coșmaruri vor veni în nopțile ei, ce teamă va purta cu ea toată viața?

Cine o va învăța să aibă din nou încredere în oameni? Cine va repara ceea ce nu mai poate fi reparat?

Teodora a strigat. Nu o dată. Nu a fost ascultată. În România, un ordin de restricție nu ține un glonț în loc. Nu ține agresorii departe. Femeile încă mor, iar statul încă le numără statistic, după ce e prea târziu.

Nu e prima, nu va fi ultima. Dacă nu schimbăm ceva.

Robert Wolf, ucigasul Teodorei Marcu, s-a sinucis cand a fost la un pas de a fi capturat de fortele speciale ale Politiei, au declarat sambata noapte surse judiciare.

O cruce albă. Două nume. O întrebare: Unde eram cu toții?

Pe crucea Teodorei se va scrie numele ei. Și, poate, al copilului nenăscut. Două vieți. Două suflete. Împușcate pentru că un bărbat nu a știut să accepte „nu”. Pentru că societatea i-a dat impresia că are dreptul să stăpânească. Să bântuie. Să omoare.

Teodora Marcu avea 23 de ani. Era mamă. Era însărcinată. Avea speranțe. Le-a pierdut într-o țară care nu a fost în stare să o protejeze.

În România, statisticile privind violența domestică sunt alarmante, iar numărul femeilor ucise de parteneri sau foști parteneri e în creștere.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: Câte Teodore mai trebuie să moară până când statul va lua în serios protecția victimelor?

Cazul Teodorei nu este singular. Este simptomul unei culturi bolnave, care tratează violența domestică ca pe o ceartă minoră, care nu crede victimele decât când este prea târziu. Iar în fața pistolului, ordinul de protecție devine o simplă hârtie.

Praid, Harghita — Inundațiile recente din zona Salinei Praid au readus în atenția publicului o problemă veche, ignorată sistematic de autorități timp de aproape un deceniu: infiltrațiile și alunecările de teren amplificate de tăierile ilegale de pădure, impactul reintroducerii castorului eurasiatic (Castor fiber) asupra infrastructurii hidrotehnice și habitatelor umane, în contextul degradării accelerate a pădurilor montane și a intervențiilor antropice inadecvate.

Castorii, de la reintroducere la risc sistemic

Între 1998 și 2003, printr-un proiect comun al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) și Ministerului Mediului din Germania, România a reintrodus 182 de castori pe râurile Olt, Mureș și Ialomița. Scopul inițial era ecologic: restaurarea unei specii dispărute și reechilibrarea ecosistemelor acvatice.

Dar ceea ce a început ca un proiect de conservare s-a transformat treptat într-o sursă de vulnerabilitate majoră pentru comunitățile locale. În 2016, barajele construite de castori pe pârâul Corund au dus la prima mare inundație care a afectat Salina Praid. De atunci, castorii au fost semnalați frecvent ca principal factor de risc în declanșarea de inundații locale prin devierea cursurilor de apă.

Într-un raport al Informației Harghitei din 2023, inginerul Darvas Ianos de la Apele Harghita declara fără echivoc: „Situația devine din ce în ce mai gravă”. Barajele de castori continuă să obstrucționeze evacuarea apelor, afectând drumuri, terenuri agricole și gospodării.

Între protecție și inacțiune

Problema este agravată de cadrul legal contradictoriu. Ordinul de ministru nr. 2383/2021, semnat în timpul mandatului lui Tánczos Barna (UDMR), protejează castorii ca specie strict conservată. Derogările sunt posibile doar în cazuri „bine justificate” și doar dacă sunt afectate „obiective speciale” – o formulare vagă care lasă loc de interpretare și tergiversare.

Între timp, brebii – simpatici în retorica ONG-urilor și promovați ca atracții turistice – continuă să se extindă nestingheriți în bazinele hidrografice din Ardeal.

Defrișările și reținerile de apă

Dar castorii nu sunt singurii vinovați. Infiltrațiile și alunecările de teren au fost amplificate de tăierile ilegale de pădure, în special pe versanții montani care alimentează râul Corund. În 2024, Direcția Silvică Harghita a raportat un volum de 130 mc de lemn tăiat ilegal doar de pe terenurile administrate de stat, cu un prejudiciu estimat la peste 100.000 lei. Alte 86 mc au fost exploatate ilegal de pe terenuri private.

La nivel național, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a identificat un volum de 25.000 mc de material lemnos introdus în circuitul economic fără proveniență legală, prin utilizarea ilegală a avizelor de transport. Anchetele sunt în curs, dar consecințele sunt deja vizibile: retenția naturală a apei în zonele montane a scăzut dramatic, favorizând viiturile rapide.

Proiecte de infrastructură, nereglementate

De asemenea, mai multe lucrări de infrastructură au fost realizate fără adaptarea la noile condiții hidrologice. Podețele construite pe afluenți ai Corundului nu respectă standardele de debit maxim, strangulând albia în puncte critice. În paralel, numeroase construcții rezidențiale au fost ridicate în zone inundabile, fără planuri de prevenție sau evacuare.

Consecințele unei politici hibride

Ceea ce vedem astăzi la Praid nu este doar rezultatul acțiunii unor rozătoare, ci al unui cumul de decizii neinspirate, ignoranță administrativă și lipsă de voință politică. În spatele simpatiei pentru faună, se ascunde lipsa unei politici coerente de echilibru între conservare și siguranță publică.

În tot acest timp, autoritățile locale au ridicat din umeri, invocând lipsa de competență sau de pârghii legale. Iar cetățenii din Praid – un loc cândva simbol al mândriei transilvănene – se luptă acum cu igrasia în pereți, cu livezi distruse și cu incertitudinea că în anul viitor n-ar putea fi mai rău.

Întrebările care rămân

• Cât timp vor mai fi tolerate tăierile ilegale de pădure, castorii ca specie protejată în zone unde afectează direct viața umană și economică?
• Cine răspunde pentru eșecul de a interveni în cei aproape 10 ani de avertismente?
• Care este strategia pe termen lung pentru prevenirea inundațiilor în bazinele de munte deja compromise de defrișări?
• Responsabilitatea politică în cazul Salinei Praid nu este doar o chestiune de nepăsare administrativă, ci un simptom al unei guvernări care ignoră zonele-cheie pentru dezvoltarea durabilă a României. În timp ce ONG-uri din Ungaria reușesc să facă lobby eficient pentru conservarea patrimoniului natural și să atragă fonduri europene pentru protejarea zonelor cu faună sensibilă – inclusiv pentru protejarea castorilor, care în mod ironic au contribuit la una dintre inundațiile anterioare din salină – autoritățile române au rămas prizonierele propriilor interese de partid și ale rețelelor de sinecuri. Aici nu doar castorii au barat apa, ci și birocrația, lenea funcționarului public și absența unei viziuni strategice pentru turism și protejarea resurselor minerale. Lobby-ul eficient în Ungaria pentru cauze de mediu, inclusiv fauna, contrastează dureros cu incapacitatea autorităților române de a face măcar un baraj care să protejeze cea mai mare rezervă de sare a țării. Într-o regiune în care turismul este pâinea de zi cu zi a mii de familii, lipsa acțiunii rapide e o crimă economică și socială. Cât timp vor mai fi tolerate dezastrele anunțate?

Până vom avea un răspuns coerent, natura își va urma cursul. Iar oamenii – între „obiective speciale” vor continua să suporte consecințele unei ecologii prost administrate.