@2025 Trompeta Carpaţilor – Gazetă independentă – celebra foaie cu suflet viu de altădată || E-mail: [email protected], [email protected]
PAMFLET
DE S-AR DA O LEGE….
***
În Parlament, pe- scaun moale,
Stă deputatul lat în șale,
Cu burta-n față, mintea-n ceață,
Și conturi pline pentr-o viață!
El dă din mână,dă din gură,
Cu dreapta se semnează,jură!
Mai dă o pensie „specială”,
Mai ia o firmă „națională”…
Și tot zice cu emfază:
„Jur pe patrie” …o frază!
Dar când țara-i vai de ea,
Pleacă în… Costa Rica.
Însă de s-ar da o lege,
Nouă, dreaptă, fără treabă:
„Ai furat?” -„Mânuța jos!”
„Ai mințit?” -„La beci, frumos!”
Așa se face curățenie,
Nu cu râs și… ironie!
Să vadă toți când merg la urne,
Că-n Parlament nu faci glume.
Cine vrea imunitate,
S-ajungă-n cătușe frate!
Că țara nu-i pentru hoți,
Țara-i glie pentru toți.
Bubuituri de campanie
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervi
Nu facem nimic. Încercăm doar să-l dăm uitării pe Plăvan,
În familia noastră dacă la sfârșitul lunii mai are cineva bani, ăla nu e neam cu noi,
Statul închide tot doar ca să obțină șpăgi.
Admir veșnic pe Eminescu. Eminescu să ne judece.
Nu mai au mamă, nu mai au tată, n-au decât părinți 1 și 2.
La această țară nu ne mai trebuie decât alt popor.
Poporul ales a fost programat de perciunați.
A ras toate statuile. Cu spumă Nike.
M-am fript prin 92 și de atunci mereu.
Tare beția asta cu apă rece.
Sub masca demolării structurilor comuniste se demolează economia națională. Adevăr de la Vadim.
Trebuie să facem ceva pentru țară. Când?
Ne împiedică să votăm pălăriile prea mari și degetul mare de la mână lipsă.
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervii,
Puștiul cu periscopul
Bubuituri de campanie
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervi
Istoria s-a întors. Sau poate n-a plecat niciodată.
Satana azi umblă cu Dumnezeu în gură.
Clipurile de pe TikTok au ajuns să lumineze glodul.
Ne plac legendele cu dacii care stau la temelia lumii.
A murit Papa. Peste o nenorocire personală vine una generală.
Îmi pun iar nădejdea în Dumnezeu. Dar ca de obicei are alte probleme.
Multe griuri devin negre.
De multe ori renunț, nu din zgârcenie, ci din principiu.
Studiez la fără frecvență golănia ca politică de stat.
Fie pâinea căt de rea, tot mai bună e salata pe grătar.
Am o Biblie scrijelită pe pereții minții.
Vreau să văd mai mult decât ochelarii de cal ai propriei bule.
Iubesc votantul, fie că este papariciu, adult sau javră bătrână.
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervii,
Puștiul cu periscopul
La zi Registrul Electoral i-a pus la dispoziție candidatului George Nicolae Simion baza de date inclusive cu persoanele decedate , gurile rele completând că sunt aici minori care votează mereu * la UE s-a votat un ajutor de 50 miliarde de euro pentru Ucraina, România trebuind acum să-și plătească partea sa, dar nu avem de unde. Ne permitem să ne împrumutăm pentru a ajuta Ucraina?
Ne Paște cineva
STS – chestia funcționează oriunde. Ei fac o nefăcută, iar noi suferim. Doar noi,
Fără așteptări mari nu ai dezamăgiri mari.
Românii au mentalitate de femeie bătută.
Se întorc mereu la agresor.
Bărbatul erou moare la intrare.
Moș Sictir
De azi până la finalul actualei campanii de dinaintea primului tur din 4 mai dăm drumul unui altfel de serial, cu mici secvențe de pamflet, pentru a vă convinge să mergeți la vot și să puneți ștampila unde doriți, dar mai ales la final să dăm încredere unui nou președinte pe gustul tuturor. Sigur, unii se vor supăra pe adevărurile consemnate, dar nu avem cum să-i împăcăm pentru că asta-i realitatea. Curat murdar, nene Iancule. Când veți deschide această pagină veți da zilnic de noi. Citiți-ne, criticați-ne, iar dacă merităm aplaudați-ne. Nu facem decât să continuăm opera marilor noștri înaintași de la care am împrumutat genericul gazetei, dar mai ales spiritul ei. Să trecem la treabă.
Sunt încă cu gândul la așa-zisa dezbatere de la Digi Tv. Brusc mi-am adus aminte de spusele Academicianului Ioan-Aurel Pop, nimeni altul decât președintele Academiei Române: Pentru unii democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, arogant, tupeist, dar aflat la putere. Deocamdată România este un hybrid. Dacă dispare umbrela nucleară americană, ne apropiem de zero. Atacați, nu mai suntem la pace, iar Rusia poate oricând să facă o nefăcută. Singura relație cu Planeta ar fi să susținem, umbrela nuclear. Moliere este cel care spunea că oricâte calități am avea, lumea se uită numai la defecte. Până una-alta, România a rămas vaca de muls a Europei. Fii bun omule că într-o zi vei pleca și tu. Ce vei avea în spate? Doar o dorință de a compromite democrația. Deja pseudofulogii ai radioșanțului, cum i-a numit o prietenă pamfletistă mai talentată ca mine și cu vorbele la ea, suntem un popor de rahat. Acum la dezbaterea amintită am observat cine e fricos și cine e curajos.Cine e cinstit, relaxat și cine e ascuns, închis, stresat că pierde procente. Cine are ceva de spus națiunii, în cel mai privilegiat dialog pe care un om îl poate avea cu națiunea sa, și cine are ceva de ascuns națiunii. Nu am șters nicio literă din niciun articol din trecut de pe facebook sau de pe site pe motiv că „nu ar da bine”. Îmi asum integral tot ceea ce am făcut în viața publică. Eu sunt ceea ce SUNT, propun ceea ce CRED, arăt ceea ce am FĂCUT. Nu sunt ceea ce îmi spun consultanții (pe care nu-i am) că ar da bine, nu propun ceea ce îmi spun alții că ar aduce voturi, nu arăt ceea ce nu am reușit să fac pentru că „nu am fost lăsat”. Ce sunt, ce am făcut și ce propun îmi aparține. Ce votați voi, vă aparține. Voi veți trăi așa cum votați. Eu voi trăi așa cum CRED că e bine. În serviciul vostru dacă pariul meu, ELENA LASCONI; ajunge la Cotroceni. E o femeie pe care o admir pentru că merge drept înainte pentru că așa trebuie să mergi când ai onoarea de a candida pentru președinția României.
Varianta mea e la categoria Curat-murdar, nene Iancule. Altfel du-te bă în Ferentari sau surioară doar hai sictir. Combinațiile sulfuroase nu mai țin. Cu sau fără depolitizarea justiției. Melodia s-o mai ducem până la toamnă, leliță Ioană e șlagărul altora, Doamne ferește, de se împlinește. Suntem în urmă cu vreo trei ture de stadion, dar avem șansa să recuperăm diferența. Cu o președinte femeie. Și o mică cutumă: poți scoate românii din țara lor, dar nu și România din ei. Ca să poți rezolva ceva trebuie să-ți asumi.
Elena Lasconi este candidata către care eu și familia mea ne îndreptăm votul. Un prim argument al deciziei noastre tocmai l-ați terminat de lecturat. Cu plecăciune, prof.univ.dr. Pompiliu Comșa, cel mai bun ziarist de provincie conform Radar de Media 2013
Într-un moment-cheie al dezbaterii prezidențiale, Crin Antonescu a lansat o acuzație care a captat atenția publicului: Nicușor Dan a blocat reconstrucția unei clădiri periculoase din cadrul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu” – totul în numele „salvării patrimoniului”.
În loc să sprijine demararea unui proiect esențial pentru sănătatea copiilor, primarul general a impus condiții birocratice și procedurale menite să conserve o clădire veche, aflată în apropierea zonei spitalului. Căsuța în cauză – lipsită de valoare istorică reală potrivit experților din proiect – a devenit, în mod ironic, mai importantă decât saloanele insalubre în care sunt tratați copiii.
Nicușor Dan a recunoscut public decizia de a proteja imobilul în detrimentul intervenției urgente la spital. Pentru unii, e dovada unui om de principii. Pentru alții – și pentru orice părinte care a stat cu copilul internat într-un spital de stat – e dovada unei rupturi periculoase de realitate.
Sănătatea nu poate fi negociată cu pasiunea pentru tencuiala veche.
Patrimoniul e important. Dar niciun patrimoniu nu merită să fie apărat cu prețul siguranței unui copil bolnav.
Într-o țară în care fiecare minut de întârziere înseamnă vieți puse în pericol, gestul lui Nicușor Dan ridică întrebări serioase:
📌 Ce înseamnă, de fapt, prioritățile pentru un candidat?
📌 Poți conduce o țară dacă nu înțelegi urgența dintr-o secție de pediatrie?
Campaniile electorale trec. Dar clădirile nerenovate, saloanele nesigure și responsabilitățile ignorate rămân.
Elena Lasconi e, pentru unii, o anomalie: vorbește fără ochelari de PR, recunoaște când greșește, nu se teme să spună „nu știu” sau „am exagerat”. Într-o țară unde cinismul e monedă curentă în politică, sinceritatea ei aproape că pare… suspectă.
A spus că a atras 500 de milioane de lei fonduri europene în Câmpulung. De fapt, a atras cam 35. A fost o greșeală? Probabil. A fost cu intenție? Puțin probabil. Cine mai recunoaște public, în mijlocul unei campanii, că s-a grăbit cu cifrele? Lasconi a făcut-o. Într-o Românie în care liderii își apără minciunile până la moarte, Lasconi face pasul înapoi și spune: „da, am greșit, dar am muncit cinstit”. Și chiar a făcut-o.
O critică fiica? Se rupe internetul. O angajează pe soțul în partid? Sare PSD-ul cu pancarte. Se deschide o anchetă in rem despre fonduri europene? Presa titrează „DNA o bate la ușă”. Dar nimeni nu întreabă: câți dintre cei care o atacă au dus vreodată un oraș de provincie din haos în direcție?
Sub ochii ei, Câmpulung a prins viață: spitale, canalizare, gaze extinse, fonduri PNRR atrase fără pile, fără comisioane. În 2020 a câștigat primăria împotriva unui sistem baronizat. În 2024 a fost realeasă fără scandaluri. Acum, în 2025, își asumă candidatura la președinție — și, odată cu ea, toate șuturile pe care le primește o femeie care nu acceptă să stea „frumos, la locul ei”.
Lasconi nu e perfectă. Dar e vie, directă și lucidă. Nu se ascunde după limbaj de lemn și nu se teme să-și asume adevăruri inconfortabile. Într-un sistem infestat de ego, interese și calcule reci, asta pare… periculos.
Poate că nu Elena Lasconi e problema. Poate că problema e o Românie care încă nu e pregătită să fie condusă de cineva care nu se preface.
Bubuituri de campanie
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervi
Eu fuge, el fuge, noi fugem, ei fuge, voi fugeți. La meci Istoria mereu dă dreptate celor imbatabili. Sigur are dreptate. De asta mă tem. Avem cu cine, Avem cu ce. Dar pentru cine? Să ne trăiești, Maestre. Posibil, Alegeri- carnaval cu măști.
Dacă stăm cuminți, vom avea și bancomate pe baterii. Poporului azi i se zice pulime. Sau masă de manevră. Cad capete ale lui Moțoc în zornăit de cătușe, Se poate și mai rău. Cu bune, cu grele sau rele.
În război a fost împușcat în cap și picior. La 100 de ani a fost călcat pe trecerea de pietoni.
M-am săturat de politicienii care ne mint,
Care au fundații putrezite construite pe putregai, Știm ce înseamnă forța unei femei, Nu ai curent, nu poți plăti și cash, te descurci chiar și la alegerile prezidențiale.
Rachiul s-a scurs în picioare și am genunchii nervoși cu nervii,
Puștiul cu periscopul
