O gospodărie tradiționala ruso-lipovenească se caracterizează printr-un mod ordonat de aranjare, cu perimetrul sub formã dreptunghiulară, cu latura scurtã către stradã. Casa propriu-zisă, amplasată la stradã, este de tip vagon, cu 3 sau 4 încăperi înșirate una după alta. Casa este mărginită de obicei de prispă, cu sau fără balustrade, si stâlpi de lemn. Materialul de
construcție al casei diferă în funcție de regiunea geografică.
În deltă si în majoritatea localităților din Dobrogea, casele erau construite din cărămizi de chirpici, iar acoperitul din stuf. În Moldova si Bucovina era utilizat frecvent si lemnul, iar pentru acoperiș erau tradiționale paiele sau dranița (scândurele
din lemn). La casele lipovenești cu fronton, acesta era frumos decorat cu elemente specifice: floristice, zoomorfe etc. De asemenea, erau decorati stâlpii si balustradele de lemn de la prispa casei. Pereții exteriori ai casei
erau de obicei spoiți cu var, în alb, iar tâmplãria exterioarã a casei (stâlpi, balustrade, ferestre etc.) vopsitã în albastru.
Elemente specifice pentru așezările pescărești erau „vetrinnicele”, de forma unor săgeți, pești, pãsãri, ce indicã direcția vântului.
În ceea ce privește camerele, o atenție deosebită i se acordã primei camere, dinspre stradã, care era atent îngrijitã, având un
rol important în evenimentele familiei (nuntã sau înmormântare).
Aceastã camerã era urmatã de un antreu, cu ieșire în exterior, camerã folositã propriuzis de familie si, eventual, încã un antreu sau încãpere. Tavanul încăperilor era strãbãtut de o grindã de lemn medianã. Nelipsite din camerele rusilor lipoveni
sunt icoanele, amplasate în colțul camerei, pe un suport de lemn („baniță”), cu candelã ce se aprinde obligatoriu, de sãrbãtori sau în timpul rugãciunilor.
Un alt element specific rușilor-lipoveni este cuptorul întins, cunoscut sub denumirea de „pecika” sau „lejanka”, spațiul de pe cuptor fiind folosit pentru odihnã/dormit. Anexele gospodãriilor lipovenești se întindeau, de regulã, în prelungirea casei propriu-zise, fiind ceva mai impunãtoare în zona Moldovei si a Bucovinei. Ele cuprind una sau douã magazii, bucãtãria de varã, grajdul sau cotețul pentru animale si, în funcție de ocupația gospodarului, o anexã pentru depozitarea bãrcii sau a uneltelor
agricole.
Fãrã excepție, în gospodãriile lipovenești, chiar si în prezent, existã baia lipoveneascã (tip saunã, numitã „bania”), alcãtuitã din douã încãperi: prima (numitã predbanik/pribanik), în care se face focul si unde se lasã hainele, si baia propriu-zisã.
În cea de-a doua încãpere, se gãsesc o vatrã din pietre, cazanul cu apã pentru încãlzit si un pat de scândurã, numit „palok”,
pe care se așază cel care se îmbãiazã.
Efectul de saunã este amplificat prin stropirea cu apã a pietrelor încinse.
Pentru stimularea circulației sanguine, se folosește o mãturicã de nuiele (de obicei, de stejar), care se opărește si cu care se lovește ușor si ritmic persoana care face baie. În general, baia se pregătește sâmbãta si înainte de sărbători, dar si când cineva din familie se îmbolnăvește, întrucât acest gen de baie este considerat leac pentru orice boalã.
