Mihail Sebastian, romancier, dramaturg, eseist şi publicist român, s-a născut pe 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie evreiască. A absolvit Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti. A debutat în 1926, cu versuri, în revista ”Lumea. Bazar săptămânal” şi, în publicistică, în ziarul ”Politica”. În 1928, a devenit colaborator, apoi redactor la „Cuvântul” (condus de Nae Ionescu), publicaţie care, în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, a fost suspendată din cauza pronunţatei orientări progardiste a directorului său. În 1932-1933, a fost redactor la ”România literară”. În 1932, i-a apărut volumul ”Fragmente dintr-un carnet găsit”, iar în 1933, pseudoromanul ”Femei”. În 1935, a apărut romanul ”Oraşul cu salcâmi” (premiat de Societatea Scriitorilor Români), iar în 1940, ”Accidentul”. S-a impus ca dramaturg cu piesele ”Jocul de-a vacanţa”, „Steaua fără nume”, ”Ultima oră”. În 1945, a fost numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. A încetat din viață pe 29 mai, la București, lovit de un camion.
