Se împlinesc 144 de ani de la alipirea Dobrogei la România, sub conducerea lui Carol I. Puțini sunt cei care cunosc istoria tumultoasă a acestei provincii.
În Evul Mediu, între anii 1320-1322, Dobrogea este menționată în documente sub numele de “Țara Covarnei”, ca o formațiune politică independentă (probabil existentă anterior), recunoscută de Imperiul Bizantin. În 1346, aceasta era condusă de Balica, care a participat la războiul civil din Imperiul Bizantin (1341-1347). După moartea lui Balica în 1348, Dobrogea a fost condusă de Dobrotici, care s-a remarcat în conflictul dintre Ioan al V-lea Paleologu și Ioan al VI-lea Cantacuzino. Dobrotici a fost recunoscut ca strateg, dar a fost supus autorității Bizanțului de către Ioan Cantacuzino, împotriva căruia luptase. În 1366, despotul Dobrogei l-a capturat pe împăratul I. Cantacuzino și l-a închis la Varna. O tentativă de eliberare a cruciaților condusă de Amedeo de Savoia a eșuat, iar împăratul a fost eliberat în schimbul recunoașterii independenței politice a Dobrogei. Dobrotici a avut relații bune cu Nicolae Alexandru Basarab, domnitorul Țării Românești (1342-1366), care stăpânea și nordul Dobrogei, și cu succesorul său Vladislav Vlaicu (1364-1377).
Afirmarea politică a lui Dobrotici în Balcani a fost rezultatul fragmentării forțelor feudale bizantine, bulgare și sârbe, care nu au putut face față în mod unitar amenințării tot mai mari din partea otomanilor. Această afirmare a fost, de asemenea, consecința creșterii economice a Dobrogei și a centrului său economic de la Chilia, Licostomo, Vicina, precum și a altor orașe de pe Dunăre, care atrăgeau negustori din toate direcțiile.
Cu toate acestea, independența Dobrogei a fost grav amenințată de expansiunea otomană. Următorul conducător, Ivanco (1386-1388), a fost ucis de turci în 1388. Succesele otomanilor, inclusiv cucerirea Silistrei, au fost anulate de intervenția lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești (1386-1418), care a respins amenințarea otomană cu ajutorul armatei sale și a unit Dobrogea cu Țara Românească. În anii 1390 și 1393, Mircea cel Bătrân a respins încercările otomanilor de a cuceri Dobrogea și a fortificat cetățile de la Isaccea, Enisala în nordul Dobrogei și Caliacra în sud.
