Nava Romania a fost multi ani intr-o derivă economică, politică, socială si, din pacate, educatională, dar au fost și momente în anii: 1995, 1999, 2004 sau 2007, cand clasa politică a reușit sa duca nava in directia corectă, iar noi astăzi nu doar ca ne bucuram de cei 90 de miliarde de euro primiți de la Bruxelles pentru dezvoltarea țării, în schimbul a 20 de miliarde, dar nici nu trăim cu temerea că trebuie sa ne pregătim copiii de război pentru că suntem parte a celei mai mari alianțe militare pe care a cunoscut-o vreodată omenirea. Nu e locul aici sa vorbim de responsabili, cunoscuti in mare parte, și cauzele dispariției flotei comerciale românești, care numara peste 300 de nave in 1989, ajunsă a patra putere maritimă europeană, pentru ca as vrea sa ne aruncăm o privire asupra unei industrii care a refuzat sa eșueze, și numără astăzi cateva zeci de mii de angajați: santierele navale.
Vapoare cu pavilion românesc mai avem puține, dar cele fabricate astăzi la Giurgiu, Braila, Galati, Tulcea, Oltenita, Drobeta-Turnu Severin, Mangalia sau Constanta, ajung să navigheze pe toate mările și oceanele lumii, comandante de marinari deputati si respectati.
Și pentru ca ne place sa ne comparam cu vremuri cand eram cei mai și cei mai, iata ca acele vremuri par sa revină, si astazi putem fi orgoliosi cu olandezii carora le-am livrat cel mai mare vas militar, realizat la Damen Galați, devenit astăzi nava lor amiral sau putem fi foarte mandri în relația cu cei mai buni marinari ai lumii, norvegienii, carora le-am livrat, de la Braila, prima navă din lume care se poate deplasa fără echipaj, precum și cea mai poluantă nava, care reuseste sa isi stocheze energia.
Cea mai mare nava de cercetare construita vreodata a plecat de la Tulcea, de unde anul acesta va fi lansat la apă și cel mai mare iaht rezidențial din lume. De la Giurgiu a plecat în călătorie anul trecut cea mai mare nava de cercetare de pe apele interioare ale Europei.
