Situație alarmantă din Periprava, Delta Dunării, unde oamenii se confruntă cu lipsa accesului la apă potabilă în propria lor regiune.

Este de neînțeles cum, deși au fost realizate investiții considerabile în aceste stații de tratare a apei, infrastructura adecvată pentru distribuirea apei potabile nu a fost dezvoltată corespunzător. Autoritățile locale, împreună cu Consiliul Județean Tulcea, trebuie să își asume responsabilitatea și să aloce fondurile necesare pentru finalizarea acestei infrastructuri esențiale.

Apa potabilă este un lux în localitățile din Delta Dunării, iar mulți locuitori sunt nevoiți să o aducă de la Tulcea cu bărcile rapide ale Navrom. Prețurile pentru apă potabilă sunt duble față de cele din București, iar situația afectează grav viața de zi cu zi a comunităților din această zonă.

Este inacceptabil ca oamenii din Delta Dunării, înconjurați de ape, să fie nevoiți să cumpere apă îmbuteliată la prețuri exorbitante sau să se aprovizioneze cu apă din alte localități. Este un paradox și o nedreptate că într-o zonă bogată în resurse de apă, oamenii nu au acces la apă potabilă.

Apele Române au cheltuit aproximativ 5,5 milioane de euro pentru construirea unor stații de alimentare cu apă potabilă în Delta Dunării, începând cu anul 2008 și finalizând în 2018. Cu toate acestea, autoritățile locale și Consiliul Județean Tulcea nu au alocat fondurile necesare pentru realizarea rețelei de alimentare cu apă potabilă, lăsând astfel mulți locuitori fără acces la apă potabilă în propriile lor locuințe.

Stațiile de apă din Delta Dunării au fost recepționate în perioada cuprinsă între 2008 și 2018, conform informațiilor furnizate de Administrația Națională Apele Române (ANAR) la solicitarea DeFapt.ro. Iată detaliile:

  • Stațiile din localitățile Partizani și Gorgova au fost recepționate în decembrie 2008.
  • Stația din localitatea Tudor Vladimirescu a fost recepționată în anul 2012.
  • Cele din Ceatalchioi, Caraorman, Pătlăgeanca și Periprava au fost recepționate în iunie 2018.


Dintre cele șase stații de apă potabilă predate ulterior administrațiilor locale de către Administrația Națională Apele Române, stația de apă din Periprava se află într-o situație aparte. Periprava, un sat de graniță ce aparține de comuna C.A. Rosetti, se confruntă cu unele probleme în legătură cu această stație.

Pe un teren de câțiva zeci de metri pătrați în Periprava au fost amplasate trei containere și s-a construit o clădire pentru captarea apei potabile. Pe unul dintre containere este amplasată o pancartă pe care este scris numele proiectului finanțat din banii împrumutați de la BDCE.

Cu toate acestea, stația de tratare a apei de la Periprava nu are apă. Potrivit răspunsului transmis de Apele Române, alimentarea cu apă a localității Periprava a fost construită pe un teren al primăriei, dar recepționarea lucrărilor nu s-a putut finaliza din cauza lipsei acordului primăriei. În prezent, s-au reluat demersurile cu privire la intabularea lucrării, urmând ca ulterior să se realizeze predarea către primărie a alimentării cu apă.

Antonel Pocora, care a câștigat alegerile în comuna C.A. Rosetti acum patru ani pe listele PSD, a indicat că refuzul de a prelua stația de apă de la Apele Române poate fi atribuit fostului primar. Acesta a menționat că fostul primar s-ar fi opus preluării stației, invocând lipsa resurselor umane și a capacității de întreținere.

De asemenea, ANAR a subliniat că proiectul desfășurat prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral a avut ca obiectiv principal execuția alimentării cu apă, fără a include și racordarea la rețeaua de apă. Finanțarea a fost utilizată pentru realizarea stațiilor de alimentare cu apă, iar etapa ulterioară, de racordare la rețeaua de apă, urma să fie realizată de către instituțiile competente.

Astfel, apa potabilă devine un lux pentru comunitățile din Delta Dunării, iar mulți dintre locuitori sunt nevoiți să o transporte cu bărcile de la Tulcea. Prețurile la care se vinde apa în localitățile deltei sunt de două ori mai mari decât în București, ceea ce accentuează dificultățile financiare ale oamenilor din zonă.

Această criză a apei potabile persistă de aproape trei decenii, deși inițiative pentru construirea unei rețele de apă potabilă au fost luate încă din 1996, în timpul Guvernului Văcăroiu. Cu toate acestea, lipsa de fonduri și gestionarea ineficientă a proiectului au dus la întârzieri și la o situație în care mii de oameni din Delta Dunării încă nu beneficiază de acces la apă potabilă în propriile locuințe.

Deși au fost construite stații de alimentare cu apă între anii 2008 și 2018, lipsa unei infrastructuri adecvate de distribuție a apei face ca mulți oameni să nu poată beneficia de aceste facilități. Mai mult, preluarea și gestionarea stațiilor de către autoritățile locale au fost împiedicate de diverse probleme administrative și de lipsa unui personal calificat pentru întreținere.

În ciuda investițiilor în infrastructura de apă potabilă, oamenii din Delta Dunării continuă să sufere din cauza lipsei de acces la apă potabilă în mod constant. Este nevoie de un efort coordonat și concentrat din partea autorităților centrale și locale pentru a rezolva această problemă vitală pentru comunitățile din Delta Dunării.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult