Probleme grave și nemulțumiri ale locuitorilor la spitalul din Tulcea

Tulcea, 6 iunie 2024 — Ne scriu la redactie tulcenii. Spitalul din Tulcea se confruntă cu probleme serioase, de la accesul restricționat și lipsa de transparență până la acuzații grave de malpraxis și comportament necorespunzător al personalului. Pentru a rezolva aceste probleme, este esențial ca autoritățile competente să efectueze un control riguros și să ofere răspunsuri clare și soluții concrete.

Tulcenii merită un spital unde pacienții și familiile lor să fie tratați cu respect și compasiune. Este nevoie de transparență, responsabilitate și, cel mai important, de acțiuni concrete pentru a îmbunătăți situația actuală. Vă invităm să vă alăturați în acest demers și să cereți schimbarea pe care o merităm cu toții.

Am o nelămurire legată de accesul limitat în spitalul din Tulcea. De ce doar aici accesul în spital este atât de strict, în condițiile în care în spitalele din București este permis accesul însoțitorilor pacienților, indiferent dacă sunt aduși de urgență sau nu? Aceste limitări sunt bazate pe ce? Să nu putem vedea ce li se administrează pacienților și să primim vești tragice a doua zi?

În perioada pandemiei, aceste restricții erau de înțeles, dar acum de ce mai persistă? Chiar și în cazul acesta, accesul vizitatorilor și însoțitorilor ar trebui permis cu halat, mască și bonetă pe cap. Ajung cu pacientul până la spital și rămân pe dinafară pentru că nu am voie să intru, doar pentru a afla a doua zi că a decedat. Este regulamentar? Și dacă sun să aflu despre pacient, mi se spune că informațiile sunt confidențiale și nu mi le pot oferi. Serios? Adică eu nu mai știu nimic de ieri despre pacient pentru că nu au niciun interes să ofere aceste informații familiei, și chiar dacă mă interesez, primesc refuzuri.

Poate dacă s-ar efectua un control în interiorul acestui spital de către autoritățile competente am afla aceste răspunsuri, pentru că este inadmisibil.

“Eu am ajuns anul trecut la urgență iar medicii și asistentele s-au comportat ireproșabil. Nu mi s-au cerut mită sau cadouri, ba chiar atunci când am încercat, așa cum se obișnuiește la români, să dau niște bani, am fost refuzat. Nu mi-a venit să cred așa ceva! Este meritul managerului Năstăsescu.”

“Nu toți se cheamă I. L.. lăsați vrăjeala ieftină… e o mizerie de spital și se vede și din comentariile de aici… și totul pleacă de la management… ca să se schimbe ceva, nu mai votați același baron local!”

“Având în vedere că spitalul este în subordinea consiliului județean, puneți această întrebare d-lui Teodorescu și d-lui Năstăsescu. Ar trebui să ofere un răspuns pentru tulceni.”

“Nu este normal, evident… ar trebui ca fiecare persoană care a fost tratată așa să depună plângeri… altfel nu se face ecou… și nimeni nu controlează nimic.”

“Domnilor, de trei ani de zile spitalul județean Tulcea a ajuns un lagăr al morții. Acolo s-au instalat niște demenți pe post de medici, care, la protecția lui Arafat, au instalat un sistem de teroare gen Gestapo. Aceștia s-au crezut dumnezei și au ucis pacienți. De la director la șefi de secție ATI și infecțioase, ignoră tot ce ajunge acolo.”

“Ai spus bine, să nu vedem ce se întâmplă. Am avut-o pe mama mea în spitalul Tulcea și a fost prinsă cu cătușe de pat, iar în patru zile mi-au trimis-o acasă plină de răni pe spate. Am ajuns la concluzia că cei bătrâni sunt expirați și sunt tratați foarte urât jos la internări cât și sus la salon.”

“Mi-am găsit mama decedată în pat la ora vizitei, nimeni nu a văzut, nu a auzit!!!! Au făcut o mascaradă de resuscitare… ca și cum atunci se întâmplase… Nu am cuvinte să descriu. Ce pot spune despre Spitalul Morții: mizerie, nepăsare, tratamente făcute aiurea sau deloc etc.”

Căutam soluții

Este clar că există o mare diversitate de opinii și experiențe legate de Spitalul Județean Tulcea. Unii pacienți au avut experiențe pozitive, în timp ce alții au relatat incidente grave și tratament inadecvat. Este esențial ca aceste plângeri să fie luate în considerare de autoritățile competente și să fie efectuate controale riguroase pentru a asigura transparența și calitatea îngrijirii medicale.

De asemenea, o recomandare importantă venită de la comunitate este aceea ca pacienții și aparținătorii să depună plângeri oficiale pentru a crea un ecou suficient de puternic care să determine autoritățile să ia măsuri.

În concluzie, situația de la Spitalul Județean Tulcea necesită o atenție deosebită din partea autorităților locale și a managementului spitalului. Încrederea publicului în sistemul de sănătate este vitală, iar transparența și comunicarea deschisă sunt esențiale pentru a restabili această încredere. Continuăm să urmărim această situație și să raportăm orice dezvoltare importantă.

Pentru cei care au avut experiențe negative, vă încurajăm să le relatați autorităților competente și să continuați să cereți schimbări și îmbunătățiri.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult