LUCRARE DE CONTROL
de Melu Ghițelu,cls a 3 a
La noi in familie a fost un Paște frumos ca de obicei. A luat tata șomajul lui mama si m-am dus cu el in Piața rușilor unde vând moldovenii români de dincolo si de dincoace si de peste tot dar Moldoveni. La piață, tata intenționa să cumpere miel, să avem pe masă dar avea frică mare să nu care cumva să i-a cățel, așa că a fost foarte atent la marfă zic eu și exagerat de atent. Prima dată s-a oprit la taraba cu vinuri alese făcute probabil din textile muncitorești că aveau culori dubioase din punctul meu de vedere, zicându-mi: “Bă Melule , trebe mai întâi să beu aldămașul că așa se obișnuieste din moși-strămoși și io nu-s mai deștept ca moșii-strămoșii să nu beau că stric datina și nu e-n regulă deloc. Da” vezi poate ii zici mă-tii de aldămași că ti-am rupt urechile si nu mai vezi nici o ciungă de la mine!! Ai auzit?” N-am comentat deloc decizia lui tata că știe el ce face că-i maturizat, pe când eu… După ce a consumat un litru de lichid am pornit mai departe .
La urmatoarea tarabă era un individ cu șapcă de repăr, cu blugi și care asculta Biugi Mafia dar avea taraba plină cu carne. Tata s-a oprit in dreptul lui, s-a uitat la el, s-a uitat la mine și a trecut mai departe fără să se uite la carne. L-am întrebat: “Bre tată dar de ce nu te-ai uitat la miei și te-ai uitat la vânzător?” În primul rând, mi-a zis bătrânul, nu-mi mai zice, bre că-ți dau peste ochi. În al doilea rând, mă uit la tine si văd că n-ai ințeles nimic despre cum stau treburile in viață. Văd că nu semeni deloc la creer cu mine. Ai fața de zălud a vecinului de la 3, părul lui ăla de la 2 iar de la mine doar mersul. Trebuie să am o dicuție cu mă-ta când ajung acasă, tet a tet. Acu bagă la cap: ăsta care are șapca de repăr și boxă „Alexa”, precis nu are stână acasă. Totul e fake. În primul rând ciobanii au pe cap căciulă de oaie iar meii de pe tarabă nu trebuie să aibe colți ascuțiți si nici urechi de caniș. Apoi, ciobanu strigă “hai la mel neamule!” pe când idiotul ăsta striga ” ia melu bă!” Deci e clară situația dar nu-ți explic că te uiți la mine ca vițelul la poartă nouă”. La taraba urmatoare era rachiu de țară cred, de găinați de găină, vândut pe ascuns, dar tata nu s-a putut abține. Mi-a zis iar: “Bă, tre” să beau și un rachiu că așa trebe. Nu-ți mai explic eu obiceiu” că nu-mi perminte timpul. Tu trebe numa să taci. Atâta. Si să nu mă torni . Știu eu ce am de făcut”. A mai băut bătrânul juma” de rachiu, ajungând in stare înaintată țeapăn. După ce am mai colindat si pe la alte tarabe s-a hotărât și a luat un miel viu dar era tare slab de mă luase mila de el. “Uite bă Melule” Ăsta e cel mai sigur că e Mel. Are părul creț? Are! Behăie? Behăie! Deci asta-i marfa. Hai acasă!” Am mers cam o 100 de metri de la piață, după care omu’ n-a mai putut să meargă fiindcă cred că i-a fost afectat creeru prea tare de lichide tărăbesti și aparatul locomotor cum am învățat la școală doamna, c’a căzut cu capul pe spațiul verde. A adormit pe loc, iar mielul a rupt-o la fugă de n-am mai putut să-l prind. M-am întâlnit cu mama la colțul străzii. I-am explicat unde-i tata. Când a ajuns lânga el, tata a deschis un ochi (că era soarele de amează puternic) și i-a zis mamii: „Paște fericit,iubi!” Dar nu știu de ce,mama s-a enervat parcă și i-a răspuns: “Paște tu fericit, animal inferior! Las”că vii tu acasă!”
Tata a venit târziu, buhait de beutura și a făcut sărbătorile în garajul fără mașină, că are pat acolo. Noi am mâncat miel, c-a a venit vecina cu împărțitul! Așa am petrecut noi in familie.
***
Pt.Conf.Petronel Vizitiu