Pamflet: Justiția a murit când a amuțit legea și a domnit tagma

Puteau fi profesioniști. Au ales să nu fie. Puteau să fie normali. Au ales să fie speciali. Puteau să țină cu țara asta. Au ales băncile străine.

Puteau face bine. Au ales să-și bată joc de oameni. Teroriștilor, căci aia sunteți dacă manipulați emoții în scop politic. Acum, nu mai e nevoie de voi. Sunteți ca un billboard ce și-a pierdut rostul. Ferpar? Sictir vă trebuie, nu vorbe cu sens. 

Din păcate dragilor, voi sunteți primii care ne ignorați drepturile: plângerea unui om obișnuit foarte rar conduce la tragerea la răspundere penală a agresorului, despăgubirea pagubei este o rara avis, acțiunile în civil se soluționează dintotdeauna greu, cu anii durează, pedepsele de la fond se transformă în achitări în apel pentru cine trebuie, recuperarea unei cauțiuni e un calvar birocratic șamd. Cum îți așterni, așa dormi!

Nu va ieși nimeni în stradă pentru voi. Dacă aveți demnitate, acceptați că nu mai vrem să vă plătim atât de bine pentru o muncă atât de proastă. Circa 10% din magistrați merită ceea ce primesc acum toți.

Vai de capul vostru! Să nu se atingă nimeni de pensiile voastre speciale că luați foc imediat, fierbe justiția, de ce să nu ieșiți la pensie la 65 ani așa cum iese tot românul? Când justiția era la comanda zeiței nu mai săreați atât de tur în sus că se fac abuzuri peste abuzuri…

Foarte bine, să vă taie pensiile nesimțite guvernul, că prea sunteți și vă credeți voi dumnezei pe pământ. Când nulitatea umană, pupincuristul feselor președințiale şi care răspunde la numele de predoiu, a măcelărit Codurile şi a călcat în picioare deciziile CCR, profesioniștii din justiţie nu au sărit ca arşi.

Acum că se încearcă o ajustare a veniturilor magistraţilor raportat la celelalte categorii de personal din România, se stabilesc recorduri la săriturile la înălţimea… pretenţiilor. Ar fi cazul ca Parlamentul (sau chiar magistraţii) să încerce eliminarea discrepanţei dintre veniturile încasate şi lipsa totală de răspundere materială sau penală. Atunci am avea de ce să credem că magistraţii doresc binele ţării şi nu doar al lor personal.

E înduioșător să vezi cum acești “oameni minunați care slujesc justiția”, s-au prins că zeița lor e moartă, îmbălsămată și deja oale și ulcele, tocmai când niște “politicieni” s-au avântat să le dea la gioale, tăindu-le privilegiile nemeritate.

Nemeritate, nu pentru că unii judecători n-ar merita aceste privilegii ci, nemeritate pentru că marea majoritate a celor care-s numiți “magistrați”, au dovedit că sunt inferiori celui mai prăpădit bulibașa care prezidează un stabor.

Să-mi amintesc de Stan Mustață? Era dintre ei și a murit în pușcăriile păstorite de ei, trimis de “cinstiții” lui colegi, că așa au fost ordinele. Dar atâtea mii de anonimi care și acum zac prin pușcării, nemeritat?

Măi “superiorilor”, dar unde-ați fost în 2014 când au intrat în vigoare noile Coduri, care au picat aproape de tot la CCR? Dar când țara asta s-a transformat într-o cazarmă SRI, unde voi sunteți executanți? Dar când din PNA “a răsărit” DNA-ul actual, cu bufnițele, portocalele și toate dihăniile lumii, puse doar pe “paradeală”?

Câte sute sau mii de cereri NELEGALE ale unor executori corupți până-n măduva oaselor, semnați zilnic, condamnând mii de oameni la pierderea amărâtelor de acoperișuri pe care le au deasupra capetelor, pentru că vouă vă e lene să verificați măcar existența unui titlu executoriu valid și mergeți pe principiul idiot “cui nu-i convine, să conteste!”, de parcă toți ar avea veniturile voastre lunare? Să înțeleg că acum cântați prohodul justiției pe care-ați ucis-o tot voi, acum peste 20 de ani?

Desconsiderarea justiției este un proces ale cărui cauze se regăsesc (și) în cadrul categoriei din care faceți parte. Nu este ceva care se întâmplă de azi, de ieri. Un exemplu infim: când o asociație profesională sau reprezentant al acesteia manifestă bucurie și enumeră public vrute și nevrute la plecarea din funcție a unui coleg de breaslă (nu contează numele și prenumele), la ce vă așteptați? Să vă considere societatea altfel? NU. Pentru că v—ați desconsiderat singuri. Și de o parte și de alta.

Un alt exemplu: când o altă asociație profesională vine și distrage atenția de la problemă de fond prin invocarea unor aspecte fără legătură pentru a nu permite meritocrației să-și facă loc, credeți că poate cineva să mai creadă că există interes pentru principii, valori etc? NU. Exemple sunt multe.

Pe scurt: justiția este un serviciu public destinat să deservească societatea în ansamblu, dreptatea și adevărul. Fiți un model în sine și dați dovadă de maturitate. Schimbarea abia așa va începe…

Cu promisiunea că asupra acestui subiect fierbinte voi mai reveni, semnez plin de sictir,

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult