Pamflet: Unde ești tu Țepeș, Doamne?

Nu mai suntem oameni, ăsta e adevărul dureros. Totul e cu fundul în sus și pandemia a scos în evidență povești considerate moarte. De pildă, nu știu dacă voi avea unde să public aceste rânduri pentru  că peste noapte FB mi-a șters contul, inclusiv cele două adrese de email avute. Fără nici o explicație și mai ales fără posibilitatea de a îndrepta lucrurile. Sunt băgat în vâltoarea birocratică, dirijată cu strășnicie de SRI, bag seamă. Băieții cu ochi albaștri nu sunt în față, ca de obicei, dar au în prim plan slugi obediente. Am trimis soli de pace în pelerinaj pe la mănăstiri și biserici și s-au întors așa  cum au plecat. Ba mai rău. La tot ce ceri lui Dumnezeu prin harul preoților ți se promite rezolvare, fără a se conștientiza că totul depinde de tine, cel care sub chipul Stanei, la care revii la ieșire, nu te schimbi cu nimic, în ciuda daniilor încredințate pentru iertare. Dar să dau și alte exemple concludente.

La Galați, mare parte a sănătății este de tot râsul. De altfel pentru o Ediție Specială dedicată Spitalele Groazei- nu toată mass-media minte am fost și suspendat. Pusesem munca unei echipe de trei redactori pe FB și într-o singură oră veniseră peste 400 de aprecieri. Apoi, stop joc. Nu cred că economista care diriguiește rău spitalul județean, în locul unui medic, numit manager, are vreun rol.  Numărul diurn al morților nu vrea să scadă de la anumite cote. Cineva propunea, pe bună dreptate, introducerea rapid a unui sistem de pontare pentru angajați cu turnicheți, indiferent de rangul acestora. Șefii de secție trebuie selectați, iar la rândul lor, trebuie să facă curățenie în secția lor (pe românește să trimită în rural pe cei care nu fac față). Trebuie încurajați medici de calibru, din alte zone ale țării, să se angajeze la Galați. Multe cadre își încep ziua de muncă târziu, bârfind. Lipsa. Apoi trebuie eliminată lipsa de omenie. Sistemul medical e bolnav precum România, nu iau partea nimănui dar ce să facă și asistentele care în loc de 8 pe tură sunt 3 iar domnii medici nu pot fi deranjați noaptea. Ca națiune suntem pierduți vorbim degeaba pe aici. Foarte mulți medici basarabeni veniți în sistemul de sănătate ridică o întrebare legitimă: cine le-a verificat autenticitatea documentelor de studii și competența profesională. Statul este infectat de non valoare și incultură promovată cu mare fast de puroiul politic al acestui neam.  Spitalul județean este asimilat cu morgă în totalitate din cauza unor medici comuniști, șpăgari. O soluție ar fi sa îți dea voie să-ți alegi spitalul unde vrei să faci tratamentul, fie de stat, fie privat. Să fie decontat din asigurarea medicală oricare din opțiuni. Iar cei de la spitalele de stat să fie plătiți în funcție de câți pacienți tratează pe lună și bineînțeles, de rezultatele muncii lor și mulțumirea pacienților. Trebuie urgent schimbată legea, că cei din sistemul bugetar să fie mai ușor dați afară. Sau pot fi angajați medici și asistenți de alte naționalități. Pentru orice gălățean dacă ai neșansa să ajungi la Spitalul județean, soarta îți e pecetluită. Medicii lucrând și la stat și în privat, nu mai au timp să se odihnească. Cred că legislația ar trebui să interzică practicarea meseriei de medic și la stat și în privat. Ori una ori alta. Deocamdată, sistemul sanitar e în colaps. E un sistem sub 0! Foarte mulți din cei care urmează o facultate de medicină sau teologie nu au vocație pentru așa ceva. S-au înscris la aceste facultăți știind că mai târziu se vor îmbogăți. Lumea trebuie să înțeleagă că la spitalul județean sunt medici și asistente care nu au ce căuta acolo. Sunt și care sunt onești și își fac datoria și nu iau șpagă dar sunt cazuri mai rare și oameni speciali care au dat dovada de omenie și care își fac profesia cu pasiune. Chiar când scriu aceste rânduri mi se dau telefoane pentru a fi întrebat de ce nu mai scriu despre pandemie. Nici rândurile acestea nu știu dacă li se va permite întâlnirea cu cititorii. Iar despre pandemie, în ediția viitoare. Cu plecăciune,

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult