Petrache Lupu de la Maglavit

Iată profeția  lui Petrache Lupu de la Maglavit:„Un mare imperiu va cuprinde Europa și România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul mințit și ademenit, va dori chiar el să fie cucerită țara lui Decebal și a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate atunci asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi multe inundații și cutremure mari, secetă mare, furtuni înfricoșătoare venite din senin. Doi ani de zile, România, Europa, și toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost și mămăligă. Țara o să fie trădată chiar de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie a oamenilor. Degeaba preoții și vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor mai fi ascultați și lumea o să râdă de ei. Hoții or să fie domni și curvele, doamne! Mai mulți ani, România o să fie bârlogul tâlharilor și va avea felinarul roșu drept stemă. Războiul o să ne bată la ușă și disperarea își va găsi sălaș în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de țară și toți românii se vor pocăi, toți se vor întoarce de peste tot acasă, atunci o mare minune se va întâmpla și Maica Domnului o să-și întindă Acoperământul Sfânt peste Grădina Ei, salvându-ne pe toți, pe toți românii, și aducând pace, bunăstare și bucurie. Așa să ne-ajute Dumnezeu!”

Ce spuneți, stimați cititori: a avut sau nu dreptate? E profeție sau nu?

Avea 82 de ani la revoluția din ’89. Oamenii au venit iarăși la el la poartă. Au umplut ulița din fața casei, ca altădată, și l-au întrebat ce să facă. Petrache Lupu, bătrân și aproape orb, i-a ascultat. Și-a făcut semnul crucii și le-a zis: “Să-ți omori conducătorii, și încă de Crăciun, nu e bine. Va veni rău peste țară, că e păcat mare. Rugați-vă!”
„Și nu e rău acu’ în țară? Uite că se fură, nu mai există cinste și onoare, nu mai e respect, și banu’ i-a înnebunit pe toți. N-a avut dreptate Petrache? A avut, săracu’!”, conchide Nicolae.

Related posts

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

România, te stingi încet, dar sigur… și doare

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult