pamflet
Scoal’ bărbate din visare!
-Ia zi măi fustangiule,ce te zâmbârleai așa prin somn de pacă te aflai în iatacul sultanului printre cadâne? Și tot bâiguiai…împăcare…împăcare fără nici o supărare!
-Iubito,nici nu-ți vine să crezi ce vis frumos am avut! Și nu mă aflam în iatac serai ci în Casa Poporului la masă cu Simion al meu și Nicușor al tău…sau hai să nu te superi …cu Nicușor al tău și Simion al meu! Băieții erau relaxați la o berică. Și mai erau și alții și …altele pe acolo. Simion îi făcea ochi dulci lui Ursula și-i soptea fierbinte la ureche în limba lui Shakespeare, cât de mult o apreciază și cât este de fascinat de ochii săi albaștri! Roșind de plăcere silfida fâstâcită de alura macho a smeadului nostru românaș ciripi cristalin;
-Hai mă’ Simioane să ne înțelegem… chiar crezi pe bune că am să interzic românașilor să-și sape fântâni în curte, sau să le sugerez meniurile ălea cu greierași și furnicuțe la masa de Crăciun? Ori să-i oblig să-și facă discotecă la biserică? Oi ,oi,oi ce glumă bună!
Nicușor care trăgea cu urechea cam galben la față de gelozie interveni academic, încercând și o strâmbătură de zâmbet.
-Pentru mine n-ar fi contat… la cât sunt de priceput la dans și la religie!
Simion, deslipindu-și cu greu privirile de pe Ursula căută să citească câte ceva pe fața sleită într-un zâmbet larg al enigmaticului monsieur Macron. Galul, simțindu- se suspectat de lăcomie și aroganță își reconfigură imediat faciesul care brusc a început să emane o bonomie autentică, neprefăcută.
– Da, iubito și se făcea că mult bârfitul monsieur le President, bătu discret cu furculița în paharul de șampanie… franțuzească desigur, (bere nu servește pentru că e sensibil cu stomacul) dând de înțeles că are de făcut un anunț important pentru omenire. Făcând eforturi remarcabile, ajutat și de o gestică vioaie,reuși să articuleze sentențios , într-o românească …vai mama ei!
-Dragì petinì vă asigurù de tota petinìa me si va spun sincèru que Franțià… nu are nevoie de Romania colonià. Totù ce luam dam prețù corect. Gazú foțà munca, zacamintè… tot… tot… tot!
Simion se lumină la față și izbucni impetuos.
-Emiiii, fratele meu așa te vreau! Și las că pun și eu o vorbă bună la bivolul ăla albinos de peste ape. Să nu mai sâcâie cu poante nasoale măreața Republică Franceză. Vive la France! Liberte, Egalite, Fraternite!
Măi iubito…și s-a incins un chef pe cinste. Ursula s-a urcat pe masă dovedind o vervă năucitoare la dansul șarpelui!.. A fost super tare… au chemat și fetițele că sunt destule pe la Parlament…
-Ahaaa păi nu spun eu…faci ce faci și tot la fetițe ajungem potaia dreacu’. Stinge lumina și treci la perete ‚ți-ar visele ale naibii!
Acesta este un pamflet închipuit de Ioan Bodea.
