Președintele a strigat!
Nu este constituțională!
Și toți parlavragii au amuțit! Se uitau năuci unii la alții și nu le venea să-și creadă urechilor!
E drept că și ceia ce a rezultat din moțăiala rațiunii lor era o monstruozitate sadea, dar asta era mai puțin șocant. Nesuportat de dureros era faptul că președintele a spus răspicat… Nu!…Incredibil! Nu se poate! Înaltă trădare! Păi cum, nu eram cu toții în aceiași barcă? Ce facem acum ? Ne scufundăm în oceanul normalității? Începem să devenim raționali? Exclus! Trebuie sa facem ceva pân’ nu află șefii cei mari și mamaia blond’albastră care bea cucută și n-are nici pe dracu! Sau poate… monsieur le Prèsidente romain face pe naivul și joacă hora aia nasoală… ,,zi ca ei și fă ce trebuie”
S-au mai văzut de astea la noi. În vechime la Întemeiere când unii ne voiau binele (sau mă rog…ne voiau sub fusta lor) și alții…să stăm naibii fărâmițați așa… s-a găsit unul care le-a tras clapa.
Mde, parlavragii erau și atunci dar pleava adunată ad-hoc…munteni și moldoveni …tot așa a zis…
Nu! Noi vrem același boss, pe Cuza! Na scrie la carte acest lucru… și cică s-a aplaudat furtunos și peste Carpați!
Și chiar dacă n-ar scrie, tot românul a auzit de ,,ocaua lui Cuza”.
Păi da! Un pic de ordine fraților! Hai Doamne ajută observatorule! După atâta cloceală poate crapă coaja și mai iese și binele la lumină să ne dea binețe. Același Ioan Bodea.