Actualitate Bucătărie

Rețeta borșului de casă

E.. - Trompeta Carpatilor0160 vizualizari

Borșul de casă este un ingredient tradițional românesc folosit pentru a acri supe și ciorbe, în special borșul de pește, sarmale sau ciorba de legume. Borșul de casă este făcut prin fermentarea tărâțelor de grâu cu apă, drojdie și, uneori, pâine veche, rezultând un lichid acru, plin de probiotice naturale.

Ingrediente pentru borșul de casă:

  • 500 g tărâțe de grâu
  • 1 felie de pâine veche (opțional, pentru a grăbi fermentația)
  • 2 linguri de mălai
  • 3 litri de apă caldă
  • 10 g drojdie proaspătă (sau drojdie uscată)
  • Crenguțe de vișin sau mărar uscat (opțional, pentru aromă)

Mod de preparare:

  1. Pregătirea tărâțelor: Tărâțele de grâu se amestecă cu mălaiul și drojdia într-un borcan mare de sticlă sau un vas din ceramică. Dacă folosiți pâine veche, adăugați și aceasta în amestec.
  2. Adăugarea apei calde: Se toarnă apa caldă (nu fierbinte) peste tărâțe și se amestecă bine. Apa trebuie să acopere bine tărâțele. Dacă doriți un borș mai aromat, puteți adăuga crenguțe de vișin sau mărar uscat în acest moment.
  3. Fermentația: Se acoperă vasul cu un tifon sau un capac lăsat ușor deschis și se lasă la temperatura camerei timp de 2-3 zile, până când lichidul devine acru. În acest timp, amestecați zilnic pentru a ajuta la procesul de fermentare.
  4. Strecurarea: După ce borșul a fermentat și a ajuns la gustul dorit, se strecoară lichidul și se păstrează în sticle la frigider. Tărâțele rămase pot fi folosite pentru a începe o nouă tură de borș.

Sfaturi:

  • Refolosirea huștii: Tărâțele strecurate, numite și huști, pot fi reutilizate de mai multe ori pentru a face alte porții de borș. Ele vor grăbi procesul de fermentare.
  • Intensitatea gustului: Dacă doriți un borș mai acru, puteți lăsa amestecul să fermenteze o zi sau două în plus, însă gustul trebuie verificat frecvent.

Utilizări:

Borșul de casă este folosit pentru a acri diverse supe și ciorbe tradiționale românești. Are un gust proaspăt și o ușoară aciditate, mult mai natural și mai bogat decât borșul cumpărat din comerț. În afară de gustul delicios, borșul de casă este și benefic pentru sănătate, fiind plin de probiotice care susțin flora intestinală.

Acesta este un element esențial în bucătăria tradițională și oferă o autenticitate aparte preparatelor în care este folosit.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult