10 mai, ziua Regelui

Este 10 Mai. Dintre toate formele de regim politic experimentate in Romania, monarhia constitutionala a fost, in opinia noastra, cea mai articulata, mai coerenta si mai rationala. Cea mai respectata. Aceea in care poporul a fost intr-adevar suveran. A reprezentat sinteza fericita dintre legalitate si legitimitate.

Dictaturile, regala, legionara, militara sau “proletara”, sunt prin definitie arbitrare, samavolnice. Sunt opusul statului de drept. Departe de a servi cetateanul, il umilesc, il injosesc, il strivesc.

Pe 10 mai, monarhia în România este adesea asociată cu sărbătorirea Zilei Regalității.

Pe 10 mai, se comemorează momentul în care, în 1866, domnitorul Carol I al României a depus jurământul de credință față de țară și a devenit rege al României.

Acest eveniment este deosebit de important pentru istoria și evoluția României ca stat național unitar.

În prezent, monarhia în România nu mai este un aspect activ al guvernării, deoarece țara este o republică, cu un sistem democratic de guvernare și un președinte ales. Cu toate acestea, regele Mihai I al României a fost o figură importantă și respectată în istoria recentă a țării.

Regele Mihai I a fost cel care a semnat actul de abdicare în 1947, în urma unor presiuni politice din partea regimului comunist instaurat în România. După ani de exil, în timpul cărora a devenit un simbol al rezistenței anticomuniste, a revenit în România după căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu și a jucat un rol activ în politica și viața publică a țării.

Chiar dacă monarhia nu mai are un rol direct în guvernarea României, există încă un interes semnificativ pentru familia regală și pentru valorile pe care le reprezintă. Mulți români continuă să-l considere pe regele Mihai I ca un simbol al demnității, curajului și unității naționale.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult