40 de Ani de la inaugurarea Canalului Dunăre – Marea Neagră

27 Mai 1984: Inaugurarea oficială a Canalului Dunăre–Marea Neagră, considerat al treilea canal de navigație, ca importanță, după Suez și Canalul Panama. Lucrările de construcție au început în 1949 – 1953 , 1973 – 1984

Astăzi, 27 mai 2024, se împlinesc 40 de ani de la inaugurarea oficială a Canalului Dunăre–Marea Neagră, un proiect monumental care a schimbat peisajul economic și navigațional al României și al Europei de Est. Cu o lungime de 64 de kilometri, canalul leagă portul Cernavodă de pe Dunăre de portul Constanța la Marea Neagră, facilitând transportul maritim între Europa Centrală și Orientul Mijlociu.

Istoria și Importanța Canalului

În 1949, Gheorghe Gheorghiu Dej folosise canalul pentru exterminare oponenţilor regimului. La 25 mai 1949, Consiliul de Miniştri a hotărât demararea lucrărilor pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru a se asigura un transport mai ieftin şi crearea unui sistem de irigaţii.

Construcția Canalului Dunăre–Marea Neagră propriu-zisa a început în 1973, sub regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, și a fost finalizată după un deceniu de muncă intensă, pe 27 mai 1984. Proiectul este considerat al treilea canal de navigație ca importanță, după Canalul Suez și Canalul Panama, având un impact semnificativ asupra economiei regionale și globale.

Canalul Dunăre–Marea Neagră permite navigația navelor mari de marfă, facilitând transportul eficient al mărfurilor între Marea Neagră și Dunăre. Acesta oferă o alternativă rapidă și economică pentru rutele tradiționale de transport și a contribuit la dezvoltarea economică a regiunii, stimulând comerțul și creând numeroase locuri de muncă. Portul Constanța, unul dintre cele mai mari și mai moderne porturi din Europa, a beneficiat direct de acest canal, devenind un nod important pentru traficul de mărfuri din și către Europa de Est.

Însă, povestea canalului este marcată de suferința umană. În timpul construcției, regimul comunist a utilizat munca forțată a deținuților politici în lagărele de muncă de la Medgidia și Poarta Albă. Mii de deținuți politici, considerați dușmani ai regimului, au fost forțați să muncească în condiții inumane, iar mulți dintre ei și-au pierdut viața.

Studiu de Caz: Lagărele Medgidia și Poarta Albă

Lagărele Medgidia și Poarta Albă au fost două dintre cele mai notorii locuri de detenție, unde deținuții politici erau supuși unor condiții de muncă extrem de dure, subnutriției și abuzurilor fizice și psihologice. Mulți dintre acești deținuți au fost intelectuali, preoți, ofițeri de armată și oameni de afaceri care se opuneau regimului comunist.

Lista deținuților politic exterminați în timpul lucrărilor la Canalul Dunăre–Marea Neagră este un testament al sacrificiilor umane impuse de regimul totalitar.

În timp ce Canalul Dunăre–Marea Neagră reprezintă un triumf al ingineriei și un pilon esențial al infrastructurii de transport a României, nu trebuie uitate suferințele celor care au fost forțați să lucreze la construcția sa. La 40 de ani de la inaugurarea canalului, este important să comemorăm atât realizările tehnice cât și sacrificiile umane, asigurându-ne că astfel de tragedii nu vor mai fi repetate în viitor.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult