Văd, cu tristețe și revoltă, cum românul de astăzi nu mai suportă adevărul. Nu-l revoltă hoțul, nu-l arde minciuna, nu-l deranjează impostura. Dar când cineva îi spune adevărul gol-goluț, sare cu înjurături și ură.Dragi profesori, dragi părinți, voi care astăzi mă înjurați pentru că scriu ce alții tac: amintiți-vă un lucru simplu – nici guvernul, nici miniștrii, nici primarii, nici președintele nu v-au pus până acum pe masă pensiile și salariile. Noi, cei care muncim din greu în privat, am ținut în viață acest stat putred. Din munca noastră, din taxele și sudoarea noastră s-au plătit lefuri și pensii.
Dar voi ce ați făcut pentru noi? În loc să ne sprijiniți, v-ați ridicat împotriva noastră. În loc să înțelegeți, ați preferat să scuipați, să înjurați, să ne arătați cu degetul. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, ați făcut ceea ce doare cel mai tare: ați hrănit economiile altor națiuni și ați sărăcit-o pe a voastră.Uitați-vă în jur: mergeți la mall și umpleți sacoșele cu marfă adusă din import. Haine, încălțăminte, lenjerie intimă – absolut totul vine din fabricile altor popoare. În frigiderele voastre găsiți mere poloneze, roșii turcești, castraveți grecești și cartofi franțuzești. Beți lapte adus din Germania și mâncați carne congelată care a călătorit mii de kilometri. Vă îmbrăcați cu haine făcute în China, Pakistan sau Bangladesh și vă încălțați cu pantofi produși în Vietnam.Folosiți telefoane fabricate în Coreea sau America, benzină importată, energie cumpărată din afară. Până și pâinea voastră de toate zilele e făcută, de multe ori, din grâu adus din Ucraina. Și atunci vă întreb: ce ați mai lăsat românesc în viața voastră? Ce economie mai susțineți voi, cei care strigați că vreți pensii mai mari și lefuri mai grase?Ați ajuns să trăiți din munca noastră, dar banii voștri îi aruncați dincolo de graniță. Cu fiecare leu cheltuit pe marfă străină, ați săpat mai adânc groapa acestei țări. Și acum, cu o nerușinare fără margini, cereți să vi se dea mai mult, în timp ce nu ați fost în stare să apărați ceea ce era al vostru.Îmi pare rău să vă spun, dar de azi înainte nu mai putem. Nu mai putem plăti lefuri și pensii, pentru că voi înșivă ați ales să le otrăviți sursa.
Noi muncim, dar munca noastră e pusă pe rug, pentru că în loc să cumpărați de la noi, ați preferat să faceți bogat străinul. Adevărul doare.
Și astăzi vi-l mai spun o dată, chiar dacă mă veți înjura din nou: viitorul vostru nu vi-l fură nici guvernul, nici miniștrii, nici președintele. Vi-l furați singuri, cu fiecare aliment, cu fiecare haină, cu fiecare litru de combustibil cumpărat din import.Nu v-ați pierdut doar țara. V-ați pierdut și conștiința.