Alianța Națională a Uniunilor de Creatori împlinește 30 de ani!

În data de 14 decembrie 1994, președinții uniunilor de creatori semnau documentul de constituire a unei alianțe care avea să facă diferența în organizarea și funcționarea sectorului societății civile dedicat artelor și culturii. Ca și la înființare, ANUC are ca membre: Uniunea Arhitecților, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Cineaștilor, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Uniunea Scriitorilor și Uniunea Teatrală.

Președinții Alexandru Beldiman (UAR), Nicolae Aurel Alexi (UAP), Mihnea Gheorghiu (UCIN), Adrian Iorgulescu (UCMR), Laurențiu Ulici (USR) si Ion Caramitru (UNITER), care si-au depus semnătura pe actul fondator al ANUC, au avut viziunea unei platforme de cooperare, dezbatere și acțiune comună a uniunilor de creatori cu scopul de a consolida drepturile sociale și economice ale artiștilor, arhitecților, scriitorilor și interpreților profesioniști, de a promova rolul și impactul creației lor în dezvoltarea artelor, în formarea unui public avizat și exigent, în democratizarea prin cultură a țării, în diplomația culturală a României. Prin ANUC a fost elaborat și încheiat acordul cu Ministerul Culturii pentru primul document de tip „Statutul artistului” (1998) care rămâne și azi un jalon al materializării dezideratelor legitimate de ce înseamnă, ce aduce și ce trebuințe are creatorul de artă în societate.

În ciuda unor obiective îndeplinite și monitorizate în acești 30 de ani, vremurile nu au fost întotdeauna faste. Și acum rămân încă pe agenda ANUC proiecte și solicitări care trebuie susținute în fața legiuitorilor și administratorilor bugetelor de stat și locale. Pledoaria pentru binele membrilor uniunilor, pentru cultura ca obiectiv al interesului public nu se va încheia, e o permanență a misiunii ANUC.

În cei 30 de ani au fost câteva principii care au călăuzit activitatea alianței: respectul reciproc și solidaritatea între uniunile membre, autonomia absolută a acestora și, pe cale de consecință, deciziile luate prin consens, reprezentarea intereselor unui membru în favoarea tuturor, seriozitate și angajament. Astfel, fără falsă modestie, ANUC a devenit un model de organizare și funcționare a unei organizații de tip federativ sau rețea.

La mulți ani, multe realizări, ANUC!

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult