Trăim vremuri în care reformele se fac cu toporul, nu cu bisturiul. Când statul e bolnav, iar pacientul – poporul – geme pe patul istoriei, ai nevoie de chirurgi curați, empatici, lucizi. Dar ce te faci când în sala de operație intră un măcelar cu pretenții de reformator?
Nea Ilie, și mulți ca el, s-au autointitulat „salvatori”. Au intrat cu scule sterile în discursuri, dar cu mâini murdare în sistem. Au jurat că vor curăța corupția, dar au tăiat de-a valma, acolo unde sufletul românesc era și-așa rănit. Au închis spitale și au numit-o „optimizare”. Au înjumătățit salarii și au numit-o „austeritate”. Au redus posturi în școli și au numit-o „reformă”.
Dar au tăiat greșit, domnule. N-au extirpat puroiul corupției, ci au ciuntit coloana vertebrală a unei țări deja cocoșate. Au scos inima educației și i-au pus în loc un ceas cu baterie slabă. Au confundat diagnosticul cu pacientul și, în loc să vindece sistemul, au amputat speranța.
În România ultimelor decenii, arta de a tăia greșit a devenit politică de stat. Se renunță la oameni buni în numele eficienței, dar se păstrează sinecuri în numele „echilibrului politic”. Se distrug instituții vitale și se construiesc structuri parazite. Se reduc cheltuieli acolo unde doare – în spitale, în educație, în protecție socială – dar se cresc pensiile speciale și numărul consilierilor inutili.
Ce fel de medic e acela care taie sănătosul și lasă tumora? Ce fel de conducător e acela care lovește exact în poporul pe care ar trebui să-l slujească?
Nu e artă aici. E crimă cu sânge rece, mascată sub halatul alb al reformei. Este incompetență travestită în strategie. Este lipsă de suflet, de viziune, de iubire de țară.
Și când istoria va deschide fișele acestor operații eșuate, va întreba: „Cine v-a dat voie să mutilați visul românesc?” Și nicio diplomă, niciun titlu, nicio explicație contabilă nu va putea repara ce-a fost greșit tăiat.
Adevărata reformă nu se face cu toporul. Se face cu răbdare, cu dragoste și cu responsabilitate. Se face cu oameni care știu să simtă durerea altora. Până atunci, rămânem un popor înțepat, pansat de minciuni și lăsat în agonie de niște măcelari cu acte în regulă.