Bashar al-Assad a fugit. Finalul unui despot care a condus Siria timp de 24 de ani

Bashar al-Assad, liderul autoritar care a guvernat Siria cu o mână de fier timp de aproape un sfert de secol, a fost nevoit să părăsească țara pe 8 decembrie 2024, în urma unei ofensive fulgerătoare a rebelilor. După două decenii de dominație și un război civil devastator, regimul său a ajuns la un sfârșit dramatic, marcând o schimbare istorică pentru Siria.

Un lider neașteptat: oftalmolog devenit dictator

Născut pe 11 septembrie 1965, Bashar al-Assad nu era predestinat să conducă Siria. Fratele său mai mare, Bassel, fusese ales drept succesor de către tatăl lor, Hafez al-Assad, care a guvernat țara timp de trei decenii. Moartea lui Bassel într-un accident rutier în 1994 l-a adus pe Bashar, oftalmolog de profesie, în lumina reflectoarelor politice.

După moartea tatălui său în 2000, Bashar a preluat puterea la vârsta de 34 de ani, fiind ales printr-un referendum lipsit de opoziție. La început, părea un reformator promițător, relaxând unele dintre restricțiile impuse de tatăl său și promovând o imagine modernizată. Totuși, scurta perioadă de „Primăvară a Damascului” s-a încheiat rapid, odată cu reprimarea mișcărilor de reformă și încarcerarea criticilor regimului.

De la proteste la război civil

Primăvara Arabă din 2011 a adus valuri de proteste pro-democrație în Siria, însă regimul lui Assad a răspuns cu o represiune brutală. Demonstrațiile pașnice s-au transformat în scurt timp într-un război civil sângeros, alimentat de implicarea grupărilor jihadiste și a unor actori internaționali.

Cu sprijinul masiv al Rusiei, Iranului și al Hezbollah-ului, Assad a reușit să-și mențină puterea, recucerind mari porțiuni din teritoriu. Regimul său a fost însă marcat de atrocități, cu peste 500.000 de morți, milioane de persoane strămutate și distrugerea unor orașe întregi.

Prăbușirea regimului

Pe 27 noiembrie 2024, o ofensivă rebelă fulgerătoare a schimbat cursul istoriei. Forțele guvernamentale au fost învinse rapid, iar simbolurile regimului – inclusiv închisoarea Sednaya, loc de tortură și execuții – au căzut în mâinile opoziției.

Abandonat de aliații săi tradiționali, Rusia și Iranul, slăbiți de propriile crize, Assad a fugit din Damasc pe 8 decembrie. Plecarea sa reprezintă sfârșitul uneia dintre cele mai brutale dictaturi ale secolului XXI.

Moștenirea unui regim opresiv

Assad va rămâne în istorie ca un lider care a transformat Siria într-un câmp de luptă al puterilor globale și a subjugat populația sub un regim represiv. Deși inițial perceput ca un posibil reformator, realitatea guvernării sale a fost una de opresiune, conflicte etnice și suferință pentru milioane de oameni.

Ce urmează pentru Siria?

Odată cu prăbușirea regimului Assad, Siria intră într-o nouă etapă, cu speranțe de reconstrucție, dar și cu incertitudini legate de viitorul său politic. Rămâne de văzut dacă rebelii vor putea aduce stabilitate și reconciliere într-o țară devastată de decenii de război.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult