Capra cu trei iezi(Bătrâni)

CAPRA CU TREI IEZI
(BĂTRÂNI)
Capra cu trei iezi,din povestea inițială,făcu de curând o sută de ani fix,iar iezii ,unul șaizeci și cinci,unul șapte zeci,și altul șaptezeci și cinci.Iedul cel mare și cel mijlociu,dăduseră amândoi în patima alcoolului iar cel mic,era (încă)harnic și cuminte.Vorba aia,sunt cinci degete la o mână și niciunul nu seamănă între ele.Într-o zi,capra face o ședință de familie ad-hoc și le spuse iezilor:
– Dragii mamei copilași!Eu,mă duc la casa pensiei să duc certificatul de viață,ca să vadă ăia că încă nu am murit.Voi să nu deschideți ușa nimănui,știți că dau târcoale tot felul de jivine,mai ales ,lupi.Când oi veni,ca să mă cunoașteți,o să cânt:
Trei iezi,cucuieți,
Nu fumați și nu mai beți,
Și să rămâneți băieți,
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce-n cești
Vin roșu de Ododobești!
Auzita-ți ce v-am spus?
-Da mămucă,răspunseră în cor,cei trei susnumiți.
– Mergi sănătoasă,zise iedul cel mare și să ne aduci și niște tutun vărsat că avem aparat…Apoi capra iese și se duse în treaba ei.Iezii închid ușa,trag zăvorul și trec la activitățile lor.Unul mai avea o bere ascunsă,altul se uita la știri să vadă de recalcularea pensiei iar cel mic cusea la un goblen,având ceva înclinații mai spre partea femeiască.Dar,vorba veche:„Pereții au urechi și ferestrele ochi”!Un lup bătrân,prieten de spriț cu cei doi iezi consumatori,trase cu urechea la cele spuse de capră și,cum aceasta dispăru după colț,se înfățișă la ușa lor și fiind în preajma sărbătorilor de iarnă,începu:
Deschide ușa creștine,
C-am venit și eu la tine,
Cu brânză și cu măsline,
Și-o sticlă de tămâioasă,
Deschideți ușa la casă!
– Ia deschideți,zise iedul cel mare,că vine vecinul cu de-ale gurii.
– Să nu cumva să facezți pozna să deschideți,că nu e mama!Ăsta are voce de rachier!
– Ei vedeți,zise iedul mijlociu,logic că nu e mama,ăsta e un biznis de-al nostru,la doi litri de lapte avem unul de afinată!
– Bădică,zise iedul cel mic.Dar dacă vine cineva și zice:„Deschide ușa că vine mătușa!Voi deschideți?Dacă-i vreun șacal din Deltă?”Nu mai apucă să zică nimic că iedul mijlociu deschise ușa și intră lupul cu o sacoșă de rafie plină cu sticle cu băuturi din fructe de pădure(stricate) și se puse pe „treabă”cu cei doi iezi.Se puseră pe băut până căzură lați.Cei doi iezi adormiră cu capetele pe geam iar lupul sub masă.Iedul cel mic cusea în continuare plângând și mâncând caramele.
De după colț,apăru și capra într-un târziu și când se uită ,văzu la geam două capete de ied și zise:„Dragii mămucuței!Cum mă așteaptă ei cu sufletul la gură!”Atunci,iedul cel mic,sări fuga și deschise ușa.Când intră și văzu pe cei trei țepeni și sforâind,capra rămase interzisă și zise:„E clară treaba!Nu mai fac eu oameni din ăștia!Cine mai învață calul bătrân la jug!”Zicând acestea,capra se așeză la masă,scoase o acadea și o dădu iedului mic iar ea îți turnă un pahar de samahoancă de la țapul de peste drum,cu gândurile pierdute în zare,undeva departe,la casa de pensii,pentru că au zis că le-o face și mai mare….

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult