Cele mai bizare sfaturi sexuale. Aberații

De la evitarea unor poziţii sexuale considerate nenaturale, la pericolele masturbării pentru sănătate, aşa-zişii specialişti în materie de sex s-au întrecut în a da sfaturi care mai de care mai ciudate. Doar poziţia misionarului este ”naturală”. În secolul al XIII-lea, teologul şi filozoful german Albertus Magnus a întocmit un top 5 al poziţiilor sexuale în funcţie de gradul lor de ”acceptabilitate”, cap de listă fiind poziţia misionarului. În opinia sa, orice altă poziție era îndoielnică din punct de vedere moral. ”Tortura” cu mâna. În cartea ”Şcoala lui Venus”, apărută în 1680, unul dintre sfaturile oferite femeilor era renunţarea la masturbarea partenerului, în favoarea sexului normal. ”Nicio femeie nu ar trebui să îşi tortureze bărbatul cu mâna”, preciza documentul, conform căruia fisticul, consumat după actul sexual, ”este cel mai bun tonic din lume”. Lipsa de concentrare şi efectele ei. Un alt ghid sexual, conceput în 1861 de către James Ashton – ”Cartea naturii” – le vorbea cuplurilor care voiau să-şi întemeieze o familie despre anatomia organelor genitale, concepţie, act sexual, mijloace de contracepţie, sarcină şi naştere, fără să omită sfaturi alimentare pentru un apetit sexual crescut. Potrivit autorului, pentru a te bucura de mai multă acţiune în dormitor trebuie să consumi roşii, ceapă ori sparanghel, dar şi scoici, peşte şi chiar carne de ţestoasă. Mai mult decât atât, pentru a avea un urmaş sănătos, este vital ca bărbatul să fie foarte concentrat în timpul sexului. Masturbarea este un lucru rău. O multitudine de sfaturi dubioase sunt creaţii ale epocii victoriene. Unul dintre cele mai promovate era că masturbarea face rău bărbaţilor. Pentru a preveni acest act ruşinos, era recomandat consumul unor alimente sau băuturi, precum muştarul, vinul ori berea, în timp ce scriitorii vremii sfătuiau părinţii să îşi pună copiii să alerge în timpul zilei, astfel încât aceştia să fie prea obosiţi pentru a se masturba înainte de culcare. Recomandarea îi viza doar pe băieţi, întrucât despre fete se credea că ”au o pornire sexuală aproape inexistentă”.

Articol realizat dn surse online

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult