Ciorba rădăuțeană (II) 

Reţeta originală creată de doamna Dumitrescu prevede să se folosească doar piept de pui. Eu prefer să folosesc pui întreg, e mult mai gustoasă in felul acesta. Găina (sau pot fi doar bucăţi din găină, eu fac de multe ori din spate, gât şi aripi) se taie bucaţi, se spală bine şi se pune la fiert în apă cu sare. Când dă în clocot, se adună spuma de deasupra cu mare grijă. Se adaugă acum în ciorbă legumele tăiate bucăţi mari, ca la supă, sare, un ardei iute şi 1 linguriţă de piper boabe, se lasă să fiarbă, până se desprinde carnea de pe os. Nu va mai face spumă, pentru ca au fost toate în prima apă”, explică Gina Bradea, pas cu pas, reţeta gustoasei ciorbe.
Mai departe, dacă aveţi o oală sub presiune, nu ezitaţi s-o folosiţi, carnea va fierbe în cel mult 1 oră, depinde de pasăre. Dacă e pui din comerţ, va fierbe rapid, dacă e pasăre de curte, va fierbe mai greu, dar gustul va fi mult mai bun. Cum se face zeama cu ou şi smântână (liezonul sau liaisson-ul), să nu se taie? Acesta este un secret pe care ni-l dezvăluie Gina Bradea: ”Se scot carnea şi legumele fierte, se strecoară zeama, să nu cumva să rămână osişoare sau boabe de piper. Se pune din nou la fiert şi dacă mai e nevoie, se mai completează cu apă. La 1,5 kilograme de carne de pasăre trebuie să aveţi cam 4-5 litri de zeamă. Se adaugă în zeama cam 20 ml de oţet şi se lasă să dea în clocot. Gălbenuşurile se freacă bine cu sare şi se lasă deoparte cam 30 de minute, ca să se intensifice culoarea.
În gălbenuşuri se adaugă făina (1 lingură rasă) şi smântâna şi se amestecă bine, apoi se adaugă puţin câte puţin, zeama de ciorbă clocotită, până când se fac în jur de 2 litri de zeamă. Se toarnă totul în zeamă, pe foc şi se lasă să fiarba, amestecând atent. Când dă în clocot, se mai lasă 5 minute, apoi se stinge focul”. Sfaturi pentru un gust savuros la ciorba rădăuţeană: Usturoiul se piseaza si se poate adauga in ciorba, sau se serveste separat, depinde de gusturi. Legumele se sfarama cu o furculita si se adauga in ciorba. Carnea poate fi scoasa de pe os, taiata suvite mici si adaugata in ciorba, sau se lasa bucati cu os, ca la orice ciorba. Ambele variante sunt corecte. Unele persoane pun leustean deasupra, altele nu. Se serveşte fierbinte, cu smâtână şi ardei iute la oţet, iar dacă adaugăţi şi nişte pâine de casă, e şi mai bună.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult