Ciucă în Revoluția din 1989

”Pentru că peste cîteva săptămâni se împlinesc 35 de ani de la Revoluția anti-comunistă și anti-ceaușistă din decembrie 1989, cred că e momentul să mai facem un pas spre adevărul din spatele acelor zile. Și cred că ar fi benefică o clarificare a rolului jucat în revoluție de șeful militar Nicolae Ciucă, aflat la comanda unei trupe din orașul Craiova, unde militarii au tras din greu cu armele din dotare, de multe ori orbește, conform nenumăratelor mărturii ale locuitorilor municipiului, ca și conform rechizitoriului procurorilor din dosarul Revoluției” anunță, pe Facebook, vicepreședintele Comisiei de Apărare a Camerei Deputaților, pesedistul Radu Cristescu. ”Craiova a plătit atunci tribut de vieți nevinovate de civili, tribut de sânge. Cred că românii au dreptul să știe dacă cel care îi cheamă acum la vot să-l aleagă președinte s-a aflat ori nu de partea bună a istoriei.
Am aflat – târziu – despre un președinte de țară că fost un slujitor odios al regimului comunist, nu aș vrea să aflăm, eventual, despre un altul că a tras în popor. În consecință, am decis ca în următoarea ședință a Comisiei de Apărare a Camerei Deputaților, al cărei vicepreședinte sunt, să solicit colegilor elaborarea unei solicitări oficiale către MApN pentru declasificarea registrului cu ordinele de zi pe unitate, începând cu 16 decembrie, și a jurnalului acțiunilor de luptă de la unitatea în care a activat Nicolae Ciucă în decembrie 1989. În acest mod, vom afla exact ce activitate a avut în zilele revoluției comandantul militar Ciucă, șef al unui pluton cu atribuții asimilate trupelor de comando, adică de culegere de informații din teritoriul inamic și crearea de diversiuni. Având în vedere că respectivele documente trebuie să fi fost clasificate drept ”secrete”, iar timpul scurs de la acel moment depășește 30 de ani, termen prevăzut de art.12 din Hotărârea de Guvern nr.585/2002 pentru menținerea statului de secret pentru asemenea documente, consider că nu poate fi o problemă declasificarea lor, în numele adevărului de interes major pentru toți cetățenii români” mai scrie deputatul. Colegii din presa central reamintesc că în celebra sa carte autobiografică, spre stupefacția generală, Nicolae Ciucă alocă activității sale din zilele revoluției 
doar cîteva fraze, deși e vorba de, poate, cel mai fierbinte moment din cariera sa militară, ceea ce a stîrnit deja numeroase semne de întrebare. 

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult