Columna lui Traian

Știați că, cel mai mare monument in basorelief e Columna lui Traian?!? monumentul impresionant din Roma, are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce războaiele dintre romani și daci, purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Ridicându-se deasupra Romei, Columna lui Traian este un simbol impresionant al puterii imperiale romane. Această structură uimitoare ne spune o poveste despre război și victorie, fiind unul dintre cele mai importante monumente ale Antichităţii europene. Sculptat în marmură și înfășurat într-o friză spiralată complexă, stâlpul înalt se ridică la 38 de metri deasupra Romei. Unul dintre cele mai faimoase exemple de artă romană, Columna lui Traian este un monument triumfal care relatează una dintre cele mai mari realizări ale Romei antice. Friza descrie Războaiele Dacice, asemenea unui film antic. La ordinul împăratului Traian, o sumedenie de artiști – în frunte cu celebrul arhitect Apollodor din Damasc, au ridicat o coloană de-a dreptul monumentală. Denumit “Columna lui Traian”, monumentul este sculptat în marmură de Carrara, și reușește să relateze prin artă vizuală cele două războaie dintre daci și romani. Aproximativ 2500 de portrete ale războinicilor sunt imortalizate în încleștarea epică de pe Columnă, transmițând, astfel, faptele de vitejia și glorie generațiilor viitoare. “Cu excepția dacilor, niciunul dintre numeroasele popoare absorbite de Imperiu nu se poate lăuda că a văzut înălțându-se un monument mai demn și mai durabil închinat dragostei sale pentru neatârnare”. – Wilhelm Froenher (*curator la Muzeul Luvru) Catalogat fiind “primul film din istorie” datorită multitudinilor de scene inscripționate, Columna servea drept mormânt pentru urna Împăratului Traian. Din păcate, mormântul a fost jefuit de Vizigoți care, după cucerirea Romei din anul 410, au furat vasul de aur în care se află cenușa Împăratului. Capodopera antichității a atras atenția și altor conducători europeni – precum Napoléon Bonaparte, care a fost la un pas de a muta construcția la Paris. A fost convins însă că acțiunea urma să fie mult prea costisitoare. Ridicată la 12 mai 113, “Columna lui Traian” este singurul monument care a supraviețuit în “Forul lui Traian”.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult