Cornel Nistorescu: De ce nu-l cred pe Antonescu?

Nu din cauza minciunilor sale politice rostite frumos, ca florile în buchetele de florar visător. Nu! Nu-l cred din cauza dosarului de spălare de bani cercetat în Belgia, de pe vremea cînd la cîrma PNL-ului erau el (președinte) și Eduard Hellvig (secretar general, secondat de Andreea Lambru). Și Niels Schnecker (pe la care au trecut din bani) purtător de cuvînt. Am scris și am publicat fotocopii din rechizitoriul belgian și cine vrea să citească găsește articole în ziarul Cotidianul.

Dezastru judiciar pentru PNL și DNA (II)

Oricum, așa a rămas.

Și nu-l mai cred pentru că în celebrul caz de poliție politică de la ziarul Jurnalul, cînd el era președinte interimar al României (în urma acelui faimos blitzkrieg), s-a făcut că plouă. Cît a stat la Cotroceni, n-a făcut nimic, deși era obligat să intervină. Am publicat copia unui document într-un singur exemplar, semnat olograf de generalul SRI Florian Coldea, ordin care descria operațiunile unui ziarist acoperit în redacția publicației din grupul Intact (al unui alt fost). Pentru o lămurire peste ani, puteți revedea ce a scris atunci Hotnews:

SRI despre scandalul Jurnalul National: Un fost angajat al SRI era implicat in activitati avand certe conotatii penale in conexiune cu persoane din mass-media. Grupul Intact: Cazul este un abuz fara precedent la nivelul UE

Cea mai mare parte a presei a relatat despre acest caz, iar jongleurul de cuvinte înflorite a dormit mai departe în fotoliul de președinte. I-am trimis o semnalare (cu aviz de primire), însoțită de fotocopii ale documentului, și i-am cerut să intervină. A dormit mai departe. S-a făcut că scandalul nu există. Pot numai să bănui de ce a făcut-o.

Drept pentru care dezvinovățirile sale, precum și toată frecția televizată făcută de colaboratorul SRI Mădălin Hodor (promovat în conducerea CNSAS exact acolo unde se drege trecutul unora) mă lasă rece.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa:https://www.cotidianul.ro/de-ce-nu-l-cred-pe-antonescu/

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult