Culisele ciclonului

Pe harta ce indică în mare situația din ziua de 29  septembrie la nivel continental, liniile negre reprezintă izobarele de la sol. În regiunea României acestea sunt clar orientate de la NE spre SV și nu indică nicăieri o tendință de delimitare a vreunui ciclon pe teritoriul României!

Profesorul  universitar. Lucian Sfîcă, specialist în meteorologie, a avut câteva remarci  asupra  acestor informări, care au stârnit panica oamenilor și a menționat:  ”Numele  <<Ashley>>  este o invenție pur românească, neavând nicio confirmare în afara granițelor…dacă faceți o simplă căutare pe internet, veți observa că  <<Ashley>> este un termen folosit doar în România. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit!”

Ce-am avut? A răspuns același universitar:”O  răcire considerabilă a vremii, chiar impresionantă, dar asta mai ales pentru că plecăm de la valori excepțional de ridicate de temperatură. De altfel, maximele care în câteva zile ale  acestei săptămâni e posibil să nu treacă de 15 grade  Celsius ( C) , sunt cam la fel de apropiate de normalitatea termică a unui sfârșit de septembrie, pe cât au fost și maximele ce au cochetat cu pragul de 30 grade  C  de  vineri  27 și sâmbătă 28 septembrie. Mai mult, fiind sfârșitul lunii septembrie, răcirile masive în condiții de circulație polară, nord-vestică, reprezintă un mecanism meteorologic clasic prin care scad temperaturile pe parcursul toamnei, așadar această răcire nu poate fi o surpriză majoră pentru nimeni rațional.  Cât despre precipitații, isteria mediatică a fost pricinuită de simplul fapt că precipitațiile prognozate par să fie mai insistente în unele modele în regiunea de sud-est a României și implicit în regiunea capitalei, acolo unde până marți 1 octombrie se pot acumula cantități de precipitații care să se apropie de 100 mm. De menționat însă că mai toată regiunea cu pricina are maxime instorice de precipitații în 24 de ore care depășesc 100 mm.  Deci vreme rea, așadar, dar în vremuri care par și mai rele”. 0Universitarul  Lucian Sfîcă, specialist în meteorologie, a menționat recent că  ”fiecare comună din România ar trebui să aibă o stație meteorologică online, stație oficială a primăriei, fără ca ea să facă parte din rețeaua meteorologică oficială, iar asta nu trebuie să implice costuri aberante de zeci de mii de euro!

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult