Cum încalcă pescarii prohibiţia

Resursa piscicolă din ce în ce mai săracă în apele Deltei Dunării i-a făcut pe localnici, cei care depind întru totul de ceea ce prind în undiţă, să nu mai respecte perioada de prohibiţie. Fostul guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Mălin Muşatescu dezvăluie că peştele a devenit un lux chiar în această zonă, puţini fiind cei care îşi mai permit să-l mănânce zilnic sau să trăiască de pe urma acestei îndeletniciri, aşa cum au moştenit de la părinţi şi bunici. Un kilogram de icre de ştiucă a ajuns la 500 de lei, preţ dat de pescar la barcă. La mâna a doua, el urcă vertiginos, uneori chiar se dublează. Icrele de ştiucă, dar şi cele de crap şi somn merg pe piaţa neagră din satul pescăresc. Doritorii de astfel de produse de lux aşteaptă uneori chiar şi câteva zile până când pescarul reuşeşte să onoreze comanda. Şi carasul a devenit un peşte de lux în Delta Dunării. La cherhana, un kilogram de peşte din această specie se vinde cu opt lei, numai că la acest preţ pescarul iese în pierdere, tot opt lei fiind şi preţul litrului de carburant. El are nevoie de 30 de litri de benzină ca să meargă la locul unde are sculele, în fiecare zi. Sunt perioade în care îşi acoperă cheltuielile, dar, de multe ori, iese în pagubă. Carasul este o specie invazivă, apărută în Deltă prin anii ’70. Cum nu a avut un prădător de temut, s-a dezvoltat în acest ecosistem şi a eliminat caracuda şi linul. În prezent, explică fostul guvernator, carasul este principalul peşte care se predă la cherhanale. Ştiuca, somnul sau crapul, atunci când sunt prinşi în plasele pescarilor, de cele mai multe ori sub dimensiunile legale, ajung pe piaţa neagră la pensiuni. Dacă în urmă cu câţiva ani kilogramul de caras se vindea pensiunilor cu preţuri cuprinse între 0,75 – 1,5 lei, acum, preţul a urcat la opt lei pe kilogram. În vreme ce pescarii reclamă colmatarea canalelor pentru dezastrul piscicol, autorităţile dau vina pe braconaj. Gabriel Marinov, actualul guvernator al Rezervaţiei Delta Dunării, spune că  pescarul se află în barcă cu propria lui conştiinţă, nu cu organul de control. În Delta Dunării sunt înregistraţi 1.200 de pescari comerciali. Aceştia au alocată o cotă de peşte pe care trebui să o predea cherhanalelor, în funcţie de zona sau zonele în care îşi desfăşoară activitatea. „După ce îşi îndeplinesc cota de 70%, ei pescuiesc pentru nevoile proprii sau alte nevoi. Surplusul nu îl dau tot la cherhanale, întrucât îl pot valorifica direct la pensiuni la un preţ mai mare“, explică guvernatorul. Gabriel Marinov crede că, dacă este să vorbim în procente, proporţia este de 1/ 15, adică un kilogram de peşte capturat este declarat şi fiscalizat, iar restul nu.Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult